„Foarte puține texte contemporane, și cu atât mai puțin cele de debut, se structurează în jurul unui concept „alunecos”, precum cel de „noroc”. Îl numesc alunecos căci poate cu ușurință să cadă într-un determinism problematic și să anihileze agentivitatea celor „mai puțin norocoși”, blocând formele de revoltă posibilă. În mod surprinzător, Maria Martelli reușește în acest volum să deturneze această semnificație și să folosească „norocul” ca forță a acțiunii celor mai vulnerabili, cei pe care lumea capitalistă îi închide în cercul „inactivilor”. Făpturi pasive și plăpânde! Ele sunt prinse într-un umanism încă dominant, sunt folosite și exploatate. Autoarea descrie atentă acest univers umanizat al lor, mic și delicat, plin de spaime, de unde, deodată, ele se eliberează prin și nu din „noroc”. Norocul ca posibilitate de acțiune, și nu ca „dat”.” (Iulia Militaru)
Cărți,multe cărți.
