Geo Dinescu reușește să dea contur unui narator insolit. Deși avem de-a face cu o singură voce care relatează despre sine și despre lume, aceasta este fragmentată și adusă în carte ca într-un puzzle. Așadar, o voce și totuși mai multe. Ce este cu adevărat interesant în Numele meu este Anton decurge din diversitatea stilistică a acelor voci. Fiecare vârstă are vocea ei, felul ei de a rezona cu destinatarul relatărilor. Până la urmă se conturează un destin din epistole false. Dar singurul care poate să refacă puzzle-ul narativ este cititorul. El are puterea de a pătrunde dincolo de măști și de ipostaze, dincolo de prezentul continuu al expunerii. Din destin rămâne un nume și multă viață ce poate fi depistată în subsidiar. În concluzie, Numele meu este Anton e o carte care merită citită pentru ca să ne dăm seama de o anumită realitate din noi ce e într-o continuă, dar imperceptibilă schimbare. Șerban Axinte
Cărți,multe cărți.
