Un capitol merită, după umila noastră părere, evidentiat, Prizonieri de război. Milioane de români au participat la cele două războaie mondiale ale veacului trecut. Sute de mii au murit. Nimeni nu le știe numele tuturor. Sute de mii au căzut prizonieri. Nu le știe nimeni numele nici tuturor acestora. Unii au avut noroc, au supraviețuit și s-au întors, chiar și după mulți ani; alții și-au lăsat oasele în lagăre de concentrare sau tabere de muncă forțată; alții au dispărut pur și simplu. Ce scrie și cum scrie acum Cătălin Fudulu despre unii dintre ei e aproape un omagiu. Toți au fost importanți și ne-au ajutat să continuăm. Din acest motiv, inclusiv titlul cărții - Suferințe individuale și tragedii colective - e remarcabil.
Cărți,multe cărți.
