Scrisă la cald în două săptămâni ca un act de „exorcizare”, cum spune însuşi autorul, cea mai recentă carte a lui Michel Houellebecq şi prima autobiografică relatează două evenimente care l-au marcat în perioada octombrie 2022 – martie 2023: controversele pe marginea afirmaţiilor făcute în interviul cu Michel Onfray apărut într-un număr special din revista Front Populaire, soldate cu noi acuzaţii de islamofobie şi un proces intentat de rectorul Marii Moschei din Paris, şi vâlva stârnită de ceea ce avea să devină cunoscut în mass-media ca „pornoul lui Houellebecq”, apariţia, alături de soţia lui, într-un film pornografic realizat de colectiva olandeză KIRAC şi subiectul unui alt proces. Povestind împrejurările care au stat la baza experienţelor tracasante din ultimele luni în încercarea de-a răspunde criticilor şi a se face mai bine înţeles, Houellebecq explică pe larg motivele din spatele propriilor decizii şi reacţii într-un text hibrid, aflat la confluenţa dintre confesiune şi eseu, care aduce în discuţie experienţe personale şi idei conexe despre pornografie şi sexualitate, literatură şi politică, prietenie şi solidaritate în acelaşi stil muşcător şi inconfundabil care l-a consacrat.
Cărți,multe cărți.
