Deschizând acest mic volum, cititorul va înţelege de la primele rânduri ce înseamnă un coup de foudre în cultura umanistă: întâlnirea peste timp dintre doi autori care păreau să se aştepte unul pe celălalt dintotdeauna. Şi într-adevăr, cartea lui Michel Houellebecq, neîncheiată şi alcătuită din crâmpeie comentate din două lucrări dintre cele mai cunoscute ale lui Arthur Schopenhauer, Lumea ca voință și reprezentare şi Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, pare să se fi născut dintr-o asemenea întâlnire providenţială. Opera celui mai lucid gânditor al secolului al XIX-lea, poate primul gânditor cu adevărat lucid pe care l-a dat filozofia germană, îi va fi apărut scriitorului francez una scrisă anume pentru el, poetul şi romancierul unei generaţii disperate, parcă pentru a-i adânci deziluziile, în chip dureros şi izbăvitor totodată. Citită în această cheie, interpretarea lui Schopenhauer pe care ne-o oferă Houellebecq este deci o lectură neconvenţională, departe de canoanele interpretării unei lucrări filozofice, dar tocmai de aceea înzestrată cu o autenticitate fără egal. „Îmi propun să încerc să arăt, cu ajutorul câtorva dintre pasajele mele favorite, de ce atitudinea intelectuală a lui Schopenhauer rămâne în ochii mei un model pentru orice filozof viitor; şi de ce, chiar dacă până la urmă suntem în dezacord cu el, nu putem simţi pentru el decât un profund sentiment de recunoştinţă.“
Cărți,multe cărți.
