Simți cum timpul trece? Nu cel din cute, ci topirea fulgului pe piele, disiparea razei în privire, izul ploii, cerneala. Al meu chip ud; Villon toarce; Hadrian coboară Copoul, dinspre Universitate. Spovedania Ioanei Bena se petrece într-o casă cu patru camere. Intri prin artere și ieși prin vene. Jurnal al căutării, monografie a sufletului, așezată „în modul cel mai simplu cu putință”, întru răspunsuri: „Fericirea ne a devenit irecognoscibilă. Și am confundat o, și n am mai știut s o căutăm.” Noi, izbăviții.
Cărți,multe cărți.
