Hermeneutica endogenă - o nouă metodă în critica de artă, elaborată pe parcursul a trei decenii în cadrul Institutului de Antropologie „Francisc Rainer" al Academiei Române - urmărește reconstrucția limbajelor abstracte în sculptura modernă şi contemporană prin analize intensive de morfologie, sintaxă și imaginar ale operei studiate. Demersul se definește ca polar opus, deci complementar, abordărilor critice exogene, fondate pe grile preconstruite de lectură, postulate a avea valabilitate universală - psihanaliză, marxism, feminism etc. - şi ar trebui în principiu să le preceadă. Metoda de hermeneutică endogenă a fost elaborată în „atelierul" sculpturii brâncușiene. Se oferă, în premieră, rezolvări la cele patru probleme cardinale ale brâncuşiologiei: interpretarea sistemică a motivelor sculpturale, identificarea principalelor izvoare de inspiraţie, conceptualizarea curentului artistic lansat de maestru în arta veacului 20, poziționarea culturologică a creației brâncușiene. Ediția prezentă conjugă monografia „Brâncuşi - Limbajele materiei, Simbolism hylesic, Studiu de hermeneutică a sculpturii abstracte", publicată de autor în 2010, cu o secțiune teoretică de prezentare a intrumentelor aferente hermeneuticii endogene și o secțiune de sinteze culturologice, ambele extinse în cuprinsul unui dosar redactat în limba franceză. Contribuţiile cercetătorului Matei Stîrcea-Crăciun privitoare la simbolizarea hylesică (matieristă) sunt coroborate de cercetări conduse la Henri Moore Institute of Sculpture, U.K. În lucrarea Modern Sculpture Reading, editată de Jon Wood, David Hulks și Allex Potts, în anul 2007, se oferă prețioase informații despre dezvoltarea la nivel mondial de către patru generații de sculptori a ceea ce autorul denumește viziune hylesică, atribuind-o, ca descoperire artistică, lui Constantin Brâncuși.
Cărți,multe cărți.
