Inventarea poporului-naţiune. Cronici din România şi Europa Orientală

Extras din jurnalul meu: Breb, 20 noiembrie 1973. Doar intelectualii, mic-burghezii, negustorii şi mai ales funcţionarii de toată tagma erau naţionalişti; astăzi, doar intelectualii, supraabundenta clasă de mijloc şi birocraţii de tot soiul sunt naţionalişti. Ce mai rămâne din ţărănime îşi apără mai întâi de toate supravieţuirea în comunitate, indiferent de puterea suverană. Pentru statul modern, e ceva radical acivic în această încăpăţânare rustică. De aceea, toate mijloacele sunt bune pentru a o face să dispară. Nouă ne-a reuşit asta; li se va întâmpla cu siguranţă şi lor. Nu sunt nici mai proşti, nici mai puţin energici decât noi, poate doar un pic mai puţin perseverenţi şi sistematici... Mă aflam de trei luni în Carpaţi când scriam aceste rânduri. Șaisprezece ani mai târziu, cu excepţia câtorva trăsături de stil, nu găsesc nimic esenţial de schimbat în aceste afirmaţii. Lucrarea de faţă nu va fi urmărit, vasăzică, decât să dezvolte această intuiţie iniţială. (Paris-Les Spis, 1987–1989, Claude Karnoouh)