„Prima mea carte. Eram tânăr, un an mi se părea mult și atunci se agrava rana care, tocmai cu un an mai devreme, se deschisese când, singur pe o plajă, citisem înmărmurit celebrele teze maoiste din iulie 1971. Destinul mi-a fost pecetluit de temeri, înfrângeri și amenințări. Pentru a le evita, mă decideam să plec lăsând în urmă o viață începută, ca și acest proiect neîmplinit. Teatrul s-a modificat odată cu apariția regiei ai carei protagoniști, de la Stanislavki și Meyerhold la Artaud și Brecht, l-au criticat sau i-au intentat procese violente, pentru a-l ameliora și integra în modernitate. Aici încerc să reunesc cele mai reprezentative poziții teoretice care s-au formulat în secolul reînnoirii generalizate, care a fost veacul trecut. Secolul XX, secolul reformelor unde se succed utopiile ce își răspund, dialoghează și construiesc împreună arhitectura unui teatru dorit, chiar dacă nu întotdeauna împlinit. Ea e obiectul cărții de azi.” - George Banu
Cărți,multe cărți.
