„Istoria marxismului, începând de la nașterea sa cu puțin peste un secol în urmă, rămâne să fie scrisă. Evoluția sa, încă relativ scurtă în timp, a fost, cu toate acestea, una complexă și dispersată. Cauzele și formele metamorfozelor și transformărilor sale succesive au rămas, în mare parte, puțin explorate. Subiectul restrâns al reflecțiilor ce urmează îl constituie „marxismul occidental”, o sintagmă care nu exprimă în ceea ce o privește vreun spațiu sau timp anume. Prin urmare, scopul acestui scurt text va fi să situeze istoric un anumit corpus de lucrări teoretice și să indice coordonatele structurale care îi definesc unitatea – cu alte cuvinte, care îl constituie ca tradiție intelectuală comună, în pofida divergențelor și opozițiilor sale interne. Pentru a face acest lucru sunt necesare câteva trimiteri prealabile la evoluția anterioară a marxismului, de dinaintea apariției teoreticienilor în cauză; căci numai ele ne vor permite să observăm noutatea aparte a modelului pe care ei îl reprezintă… …o serie de prezentări critice ale fiecăreia dintre școlile sau teoreticienii importanți ai acestei tradiții – de la Lukács la Gramsci, de la Sartre la Althusser, de la Marcuse la Della Volpe. Axat pe structurile formale ale marxismului dezvoltate în Occident după Revoluția din Octombrie, textul de față se abține de la evaluări amănunțite ale meritelor sau calităților comparative ale principalilor săi reprezentanți. Desigur că, în realitate, acestea nu sunt echivalente ori identice. Un bilanț istoric al unității marxismului occidental nu exclude necesitatea evaluării precise a diversității realizărilor din cadrul său.”
Cărți,multe cărți.
