De ce am plecat din România

Coordonat de Iuliana Alexa, fost redactor-șef al unei bine-cunoscute publicații internaționale, Psychologies, volumul reunește douăzeci și șapte de mărturii ale unor persoane emigrate din România în țări dintre cele mai diverse (Austria, Belgia, Canada, Elveția, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Republica Cehă, Statele Unite ale Americii, Suedia, Țările de Jos), fie la începutul anilor 1990, fie mai recent, în ultimul deceniu. Fiecare dintre cei intervievați și-a spus povestea de viață, când și unde a emigrat, dacă a plecat la ceva sigur sau nu, care îi era situația profesională și familială, la ce se gândea când a decis să facă pasul, dacă ar mai repeta gestul, ce a primit din partea țării de adopție și nu a primit de la țara de baștină, cum s-a adaptat, ce abilități sunt necesare, dacă se simte vinovat pentru că a părăsit România și ce reprezintă pentru el România astăzi. De ce am plecat din România este o carte plină de emoție, de furie, de speranță, scrisă printr-un efort cathartic al unor oameni bucuroși că își pot comunica experiența. Volumul coordonat de Iuliana Alexa descrie cealaltă Românie, din afara granițelor, formată din români curajoși și muncitori, capabili să o ia oricând și oriunde „de la zero”.       „De ce pleci? Pleci din disperare economică? Da, dar pleci și pentru că mediul profesional din România nu te mai stimulează intelectual și ai nevoie de mai mult. Pleci din exasperare morală în fața peisajului politic dezolant. Cu alte cuvinte, pleci pentru o idee. Or, asta e ceva cu adevărat extraordinar, pentru că arată că oamenii pot acționa din motive ce țin de ceva abstract, nu de nevoi imediate. Pleci pentru că nu te adaptezi mediului care nu te conține din punct de vedere etic, pleci pentru că vrei să vezi la televizor ceva decent, sau pentru că vrei să vezi pe stradă piste de biciclete ori clădiri de patrimoniu respectate. Cu alte cuvinte, pleci dintr-o exasperare estetică? Dar poate pleci pentru că, pur și simplu, vrei să respiri alt aer, să trăiești în altă țară și gata. Până la urmă, cine spune că trebuie musai să faci parte dintr-un proiect anume într-un loc sau altul de pe bucata asta de rocă numită Pământ? Că trebuie să pleci umilit și obidit? Poate pleci din curiozitate. Ce greutate afectivă are geografia? Te impregnează un loc până la durere? Poți iubi România «cu o ură grea», precum Cioran, de pe o terasă din Bangkok? Sau din Bruxelles? O iubești mai indulgent de la depărtare? Ce înseamnă atașamentul față de un loc?” Iuliana Alexa (coord.)