„Manhattan. Uneori, peste sky-scrapers, prin sute de mii de ziduri înalte, ţipătul unui remorcher te ajunge noaptea în insomnie şi-ţi aminteşte că pustiul ăsta de fier şi de ciment este o insulă. Individul din Holland Tunnel la New York sau cel din Summer Tunnel la Boston. Cât e ziua de lungă, de la înălţimea unei pasarele, numără maşinile care trec neîncetat, într-un vacarm asurzitor, de-a lungul unui tunel luminat strident şi prea lung ca să-i vadă vreuna dintre ieşiri. Este un erou de roman modern. [...] Ploaie peste New York. Curge neistovită printre cuburile înalte de ciment. Sentiment bizar de însingurare în taxiul ale cărui ştergătoare rapide şi monotone baleiază o apă înnoită neîncetat. Impresia că aș fi prins în capcana acestui oraş şi că aş putea să mă eliberez de blocurile care mă înconjoară şi să fug ceasuri în şir fără să găsesc nimic altceva decât mereu alte închisori de ciment, fără speranţa vreunei coline, a vreunui copac adevărat sau a vreunui chip răvăşit.” – Albert Camus
Cărți,multe cărți.
