După o viață monotonă, doi prieteni cvincvagenari decid să-și trăiască împreună singurătățile și se retrag la țară pentru a se dedica trup și suflet cunoașterii științifice. Toate disciplinele – agricultura, literatură, politică, filosofia, pedagogia etc. – sunt obiect al curiozității lor naive și al experiențelor extravagante. Penduland între eșecul lamentabil și entuziasmul unui nou început, cei doi omuleți sunt victimele prostiei vesele; de fapt, avem aici o evaluare ironică a cunoștințelor vremii, o enciclopedie a ignoranței. Amuzantă, batjocoritoare, crudă, această călătorie prin inepția umană este și testamentul în care Flaubert își exprimă disprețul față de semianalfabetismul contemporanii săi. O adevărată odisee a eșecului.