„Adela e, poate, întâiul nostru roman de observaţie exclusiv sufletească, înaintea celor ale scriitorilor din generaţia lui Eliade, Holban, Şuluţiu sau Blecher. (…) Adela e un roman de analize psihologice microscopice. Progresia «intoxicării» sentimentale este perfectă şi insesizabilă. Nu există nimic fără semnificaţie în gesturi, atmosferă, cuvinte, pe scurt, în detalii. Excelent analist, Ibrăileanu e şi un observator exact şi plin de umor. (…) Acest roman discret, despre o lume de mult apusă, nu a îmbătrânit stilistic aproape deloc. Ici-acolo, câte un rid, mai ales de natură lexicală. ” Nicolae Manolescu