Pachet Colecția FeminIN. Volumele 1-10 Casetă de Colecție Cadou

Pret:

Lei

Colec?ia FeminIN. Set 10 Volume + Caset? de Colec?ie + Cadou con?ine:   ?  1. Ioana, de Anton Holban ? 2. Rusoaica, de Gib Mih?escu ?  3. Adela, de Garabet Ibr?ileanu ? ?  4. Femei, de Mihail Sebastian ?  5. Patimi, de Sofia N?dejde ?  6. Mara, de Ioan Slavici ? ?  7. Chira Chiralina, de Panait Istrati ?  8. Adam ?i Eva, de Liviu Rebreanu ? ?  9. Donna Alba, de Gib Mih?escu ?  10. Jocurile Daniei, de Anton Holban ?  ?  11. Cutie de ceai Twinings   Ioana Recuperat? târziu c? oper? important? a canonului interbelic, Ioana este poate cartea cea mai proustian? ? adaptat? la fondul ?i la traumele autohtone ? dintre toate romanele cu astfel de ambi?ii scrise de prozatorii români în epoc?. Romanul e o excep?ie în literatura noastr?, propunând un personaj feminin cu atribute bine individualizate, ce e mai degrab? un agent activ (nu pasiv) în cadrul cuplului protagonist. În plus, Holban reu?e?te s? scoat? par?ial povestea Adulterinei din cadrele strâmte ?i cli?eizate ale literaturii vremii. Ioana marcheaz? un moment experimental ?i este un vârf al proustianismului românesc.   Rusoaica Literatura evolueaz? ? dar nu pornind de la capodopere ?i reu?ite formale, cum s-a crezut mereu, ci de la ?zgomotul de fundal? al produc?iei literare de pia??. Rusoaica e un roman pe m?sura timpului în care a ap?rut. Reconfortant pentru publicul interbelic, el îl reasigur? pe cititor de faptul c? ac?iunile omene?ti, chiar ?i cele aflate sub înveli?ul complex al culturii (aici: fug? dup? Rusoaica din romanele ruse?ti), sunt naturale ?i primare ? ?i c? instinctul sexual agresiv-ira?ional ?i, implicit, rela?iile inegale dintre genuri fac parte din acestea. Citit? în context, se poate observa cum nara?iunea respectiv? promoveaz? tacit un sistem de valori desuet. Totu?i, c? de obicei, literatura reu?e?te ? cu sau f?r? voia autorului ? s? scoat? în eviden?? anumite nuan?e ideologice importante, care au fost ascunse sau ignorate în trecut.   Adela Scris sub form? de jurnal ?i publicat în 1933, Adela e considerat unul dintre cele mai bune romane de analiz? psihologic? ale literaturii noastre. A fost conceput în perioada în care înc? se mai sim?eau la noi reverbera?ii ale romanului modernist din Occident. Adela e una dintre multele c?r?i în care personajul principal feminin exist? aproape doar ca proiec?ie a imagina?iei, sau ca anex? a celui masculin. Acesta nu e un roman de dragoste, pentru c? nu propune o imagine real? a iubirii, fie ea ?i neîmplinit?, ?i pentru c? lipse?te total în?elegerea p?r?ii feminine, pe care doar o ghicim. E important, m?car pentru noile genera?ii de cititori, ca romane precum cel de fa?? s? fie citite într-o cheie care s?-i ajute s? descifreze anumite stereotipuri privitoare la feminitate care s-au perpetuat ?i care, în prima jum?tate a sec. al XX-lea, reprezentau norm?!   Femei Acest mic roman (sau volum de proze) ofer? o experien?? agreabil? atât celor care îl citesc pentru prima dat?, cât ?i celor care îl recitesc. Felul în care Sebastian reprezint? femeile aici poate sus?ine acuza?ia de misoginism. Ele apar de regul? în ipostaze pasive, având un statut aproximat prin cel al plantelor sau al obiectelor, sau fiind identificate ca simple anexe ale b?rba?ilor. Toate aceste am?nunte trebuie citite, desigur, în contextul intelectual al epocii. Era curent în acea perioad? un misoginism care opunea "pasivitatea? femeii (creditat? cu capacitatea de a crea doar în plan biologic, dar nu ?i în cultur?) energiei creatoare în plan intelectual prin care erau legitima?i b?rba?ii. O lectur? pl?cut?, plin? de emo?ie, Femei de Mihail Sebastian este alc?tuit? din 4 povestiri despre dragoste, care pot fi citite în ordinea gândit? de autor sau aleatoriu. Sub reflector: un b?rbat ?i mai multe femei, de care se îndr?goste?te în momente diferite ale vie?ii sale. ?tefan Valeriu este elementul de leg?tur? dintre cele 4 texte, fiind când în centrul aten?iei, când simplu spectator. Dragostea apare în forme variate, fizic?, sufleteasc?, fizic? ?i sufleteasc?, cu femei tinere sau mature. O explorare a feminit??ii ?i iubirii, scris? într-un stil tonic.     Patimi   Romanul Patimi ne spune povestea trecerii - individuale, dar ?i colective - dintr-o lume în alta, a tranzi?iei de la o epoc? dominat? de mica aristocra?ie rural? spre una a func?ion?rimii burgheze ?i a capitalismului. Sofia N?dejde construie?te un spa?iu de grani?? în care nu se lupt? doar dou? feluri de orânduiri sociale, ci ?i dou? tipuri de moral?. De?i, pân? la urm?, se va impune morala pragmatic? ?i cinic? a înavu?irii de tip capitalist, vocea nostalgic? a naratorului (?i, poate, a autoarei îns??i) deplânge - cumva paradoxal pentru o scriitoare socialist? - vechea lume a aristocra?iei ?i reperele oferite de aceasta. Drama social? e dezvoltat? pornind de la o intrig? de moravuri: Matilda, so?ia boierului Mustea, are o rela?ie extraconjugal?. Motivul, ne las? s? în?elegem autoarea, e monotonia crunt? a vie?ii de la ?ar?. Femeia renun?? la familie de dragul aventurii, fugind la ora? cu amantul ?i cu banii fura?i de la so?. De multe ori dramatic, uneori crud, savuros pe alocuri, Patimi e un roman despre iubire, bani, mo?ii, moral? ?i religie, xenofobie, femei ?i statutul lor, despre familie ?i valori tradi?ionale, dar ?i despre noile valori, despre exploatare, capitalism ?i amurgul unei lumi care avea s? se dezintegreze în scurt timp în tran?eele Marelui R?zboi.     Mara   Mara lui Ioan Slavici, roman plasat într-un mic burg ardelenesc ?i care are dou? protagoniste puternice, reprezint? un punct de cotitur? în istoria romanului românesc modern, un vârf al literaturii din secolul al XIX-lea ?i un pas intermediar esen?ial în traseul canonului literar autohton interbelic. Este o capodoper? a genului românesc în literatura noastr?. De?i nu prezint? o societate progresist? în adev?ratul sens al cuvântului, Slavici pune pe tapet un spa?iu de grani??, un loc comun, o societate în care participan?ii se tolereaz?, mai ales în virtutea unor scopuri cât se poate de cinice ?i mai ales când totul se termin? cu bine. Eroina disloc? rolurile de gen active în epoc?, fiind un personaj emancipat fa?? de modelele existente. Mara exploateaz? logica societ??ii în care tr?ie?te în folosul ei, dar nu se revolt?, nu comite acte de rebeliune - "activismul" ei este unul mascat, limitat, un agent care lucreaz? din interior. Exhibarea (chiar dac? nu dep??irea) rolurilor de gen active ?i a formelor par?iale de transgresiune sunt un câ?tig important pentru finalul secolului al XIX-lea românesc.     Chira Chiralina   În c?utarea mea solitar? de "altceva? am dat peste Chira Chiralina de Panait Istrati. De ce Chira Chiralina a lui P. Istrati? Pentru c? nu am citit niciodat? o proz? care s? trimit? clar la probleme multiple ca violen?a domestic?, kidnapping, trafic de fiin?e umane, homofobie sau robie, în literatura României interbelice. Prima parte descoper? figura lui Adrian, sau mai degrab? a noastr?, care îl urm?re?te pe Stavru pentru a cerceta cauzele ?i consecin?ele ac?iunilor lui. Tot aici d?m de Jackyll ?i Hyde, care coexist? în persoana limonagiului ?i de un cap?t de poveste din ghemul vie?ii lui. Înc? neîncrez?tori, st?m la distan??, dar suntem, totu?i, foarte curio?i. În partea a dou?, Stavru sau Dragomir (pentru c? putem deja s? îi zicem a?a) istorise?te despre drama care l-a urm?rit de-a lungul vie?ii, pierderea mamei ?i tot ce s-a întâmplat cu el ?i sora lui dup? tragicul eveniment. Aici observ?m ?i motivele pentru care Stavru devine ceea ce cunoa?tem de la început. Partea a treia ne teleporteaz? în Cairo, unde d?m peste un Stavru b?trân ?i auzim (sau mai degrab? Adrian aude) partea lipsa a pove?tii. În partea asta mai observ?m c? povestea pierde din dinamism ?i câ?tig? o parte meditativ?, care este la locul ei în gur? "celui trecut prin multe?. De ce Panait Istrati nume?te textul Chira Chiralina? Pentru c? ea ?i tot ce o înconjoar? îl aduce în fa?a noastr? pe ?arlatanul ?i escrocul Stavru, care devine vulnerabilul ?i adev?ratul Dragomir, de care ajungem s? ne ata??m în mai pu?in de 150 de pagini. ?i ce poate fi r?u în a avea "de-a face cu un hamal din portul Br?ilei"?     Adam ?i Eva   Roman experimental metafizic, Adam ?i Eva iese în eviden?? prin universul fic?ional întru totul coerent ?i simetric, în care metempsihoza func?ioneaz? ca principiu esen?ial. Dihotomii precum bine/r?u sau sacru/profan fuseser? consumate narativ în perioada în care Liviu Rebreanu î?i scria romanul, dar mitul complementarit??ii androginice continu? s? produc? fic?iune ?i ast?zi, absorbit în cultura de mas? ?i constant reinventat, figurând adesea ca unic? abatere de la cinism ?i cartezianism a protagoni?tilor. Romanul acesta este un bun studiu de caz pentru a în?elege felul în care se raporta România interbelic? la unele geografii ?i epoci prea pu?in familiare, dar ?i pentru a observa care erau strategiile reconstructive ale lui Rebreanu.     Donna Alba   Donna Alba e un plonjon pe care e greu s?-l pui într-o categorie anume ?i care  confirm? impresia c? avem clasamente literare ?i loc la microfon, nu doar din considerente valorice. Alba e aliasul femeii perfect n?ucitoare, o Gesche Gottfried care are în loc de otrav? farmec ?i o for?? de atrac?ie atât de mare încât simpla ei prezen?? cap?t? valen?e seismice. Ea volatilizeaz? ?i restabile?te distan?ele - fie ele temporale, afective sau de alt? natur?. Pe lâng? ?duelul? dintre b?rba?ii din via?a ei, sunt surprinse foarte bine ?i duelurile interioare deloc de neglijat, precum cel al lui Mihai Aspru c?ruia îi place aceast? via?? dubl?, aceast? scormonire cu târn?copul în tot mai adânci subterane (de?i opera?ia se petrece la mansard?). E o carte despre alegerea între a înfrânge ?i a te las? înfrânt, între a cauta apari?ia providen?ial? ?i a fi apari?ia providen?ial?. Orice ?i oricine ar fi (în interiorul acestui roman sau oriunde), rezilien?a e cea care încetine?te, dar nu anuleaz? autodistrugerea. În Donna Alba, un simplu schimb de priviri ?i de intimitate e suficient pentru a nu mai fi cel/cea de dinainte de toate acestea.     Jocurile Daniei   Iat-o pe Dania, o fiin?? volatil?, tulbur?toare, ceva între materie moale ?i himer?, imprevizibil? ?i contradictorie, tr?ind într-un prezent continuu. ?i iat?-l pe Sandu, b?rbatul r?t?cit în infinitele lui ipoteze, proiectând noi tentative de a o determina la o minim? consecven??, de a o prinde într-o oarecare leg?tur?, de a-?i îmbog??i realitatea cu prezen?a ei. Ceea ce îi desparte este intui?ia femeii c? a iubi un om nu înseamn? a-i ceda locul central în propria via??. Anton Holban creeaz?, în Jocurile Daniei, o apoteoz? a spiritului feminin, aureolat de libertatea lui vital?.

Carți de acelaș autor: Garabet Ibraileanu, Mihail Sebastian, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Gib I. Mihaescu, Sofia Nadejde, Anton Holban, Panait Istrati

Cărți Literatura moderna

Cărți Literatura romana