"Donna Alba e un plonjon pe care e greu s?-l pui într-o categorie anume ?i care confirm? impresia c? avem clasamente literare ?i loc la microfon, nu doar din considerente valorice.
Am fost total fascinat? de maniera fin? prin care se penduleaz? la grani?a dintre real ?i aproape-real, de c?utarea obsesiv? a frumuse?ii care se învecineaz? cu fatalitatea. Cu toate c? elogierea perfec?iunii feminine prime?te de ceva ani eticheta ?subiect epuizat?, aici nu are nimic previzibil.
Alba e aliasul femeii perfect n?ucitoare, o Gesche Gottfried care are în loc de otrav? farmec ?i o for?? de atrac?ie atât de mare încât simpla ei prezen?? cap?t? valen?e seismice. Ea volatilizeaz? ?i restabile?te distan?ele - fie ele temporale, afective sau de alt? natur?.
Pe lâng? ?duelul? dintre b?rba?ii din via?a ei, sunt surprinse foarte bine ?i duelurile interioare deloc de neglijat, precum cel al lui Mihai Aspru c?ruia îi place aceast? via?? dubl?, aceast? scormonire cu târn?copul în tot mai adânci subterane (de?i opera?ia se petrece la mansard?).
E o carte despre alegerea între a înfrânge ?i a te las? înfrânt, între a cauta apari?ia providen?ial? ?i a fi apari?ia providen?ial?. Orice ?i oricine ar fi (în interiorul acestui roman sau oriunde), rezilien?a e cea care încetine?te, dar nu anuleaz? autodistrugerea. În Donna Alba, un simplu schimb de priviri ?i de intimitate e suficient pentru a nu mai fi cel/cea de dinainte de toate acestea."
Cărți,multe cărți.
