Inca nu pot sa-mi lamuresc in minte care a fost primul tau gand, cand ai simtit ca mana mea se lasa pe umarul tau... Parca te vad... La primul contact, nici n-ai prins de veste... Zaceai, adanc cufundat in gandurile negre in care te lasase femeia aceea... fosta ta sotie... Am apasat ceva mai tare. Tu inca nu te-ai miscat. Trebuia deci sa redublez apasarea, dar asta ma incurca teribil, caci da alt aer chipului providential al interventiei mele. Apasand mai tare, de la inceput puteam sa-ti provoc o surprindere neplacuta, care s-ar fi repercutat in cine stie ce impresii sau, Doamne, poate chiar reactii... O, nu e chiar asa de usor sa cobori ca o providenta alinatoare... in orice caz, e riscant...
Cărți,multe cărți.
