O iau agale spre morminte, cum numeam coltul discret unde ne adunam noi, lazaristii, loc numit astfel din pricina aspectului funerar al pietrelor pe care ne odihneam truditi, draga doamne, de atata invatatura! Ce mult s-au schimbat!... Pietrele sunt acum aranjate cu totul estetic; dar parca mai mult farmec aveau pe vremuri, aruncate la-ntamplare, unele peste altele, dandu-ne prilejul sa ne cataram in varful lor, ca pe niste piramide, si sa sarim, intocmai unor tarzani in miniatura, pe crengile pomilor, spre spaima si indignarea gardienilor care fluierau alarmati! De la morminte, o poteca ingusta duce spre aleea mare, care, la randul ei, te scoate in spatele Liceului "Lazar".
Cărți,multe cărți.
