O critica pronuntat satirica la adresa moravurilor din lumea manastirilor si a clerului in general o gasim in primul sau "roman izbutit" arhitectonic (Pompiliu Constantinescu) Alegere de stareta. Povestirea reprezinta in planul aventurilor monahale cam ceea ce semnifica romanul Fete si vaduve in cel rustic. Observatia vie si realista releva, pe un fundal comic, meschine si marunte patimi care se ascund intre peretii manastirilor. Nici nu apucase sa-si dea sufletul fostastareta Galinia si maicile Zenaida si Tomaida, candidate vrajmase la staretie, recurg la toate mijloacele care le stau in putinta, necrutand nicio trivialitate, in dorinta de a pune mana cu orice pret pe scaunul ramas vacant. Ambele rivale reinvie prietenii uitate de mult si speculeaza toate posibilitatile care ar putea sa le faciliteze atingerea scopului propus. Cele doua "fiice ale lui Crist" isi arunca invective si se jignesc reciproc dezvaluind masinarii de culise detestabile. In 1946 Perpessicius scria ca "rivalitatea celor doua maici, Zenaida si Tomaida, peripetiile si nenorocirile pe care le starnesc in ravna de a se vedea alese, in locul de stareta a manastirii Tamaioara, ofera d-lui Damian Stanoiu prilejul sa proiecteze crude si indiscrete lumini peste aceste locasuri (...) de fornicatiune cronica cum sunt manastirile." Pompiliu Constantinescu, care s-a ocupat pe larg de acea"sta carte, scria pe buna dreptate, intr-o cronica literara din Vremea (1932) : "Alegere de stareta este cea mai corosiva critica a organizatiei monahicesti dupa Icoanele de lemn ale d-lui Arghezi; D. Stanoiu nu recurge insa la violenta artistica a pamfletului; observator realist, trece in zona contemplatiei tot acest balci de infirmitati morale, intr-un film ca succesiuni repezi, pitoresti si pline de veracitate." " -ION NISTOR
Cărți,multe cărți.
