Dar eu, Doamne Dumnezeule, n-am savarsit pacatele celor doi imparati, nici faradelegile celui rastignit impreuna cu prea iubitul si prea dulcele tau fiu... E drept ca am furat, dar n-am jefuit la drumul mare... Am impilat, dar n-am ucis... Am dus pe aproapele meu la judecata, dar nu eu l-am condamnat... Mi-am inselat femeia cu care sunt insotit dupa lege, dar n-am alungat-o... Am pacatuit cu sotia prietenului meu, dar nu i-am luat-o... Am ravnit la trup de fecioara, dar pretul ratacirii l-am platit cu aur si cu argint... Te-am ocarat pe tine insuti, in clipe de cumpana, dar nicicand n-am tagaduit existenta ta... Saracii, vaduvele si orfanii, nu m-au induiosat cu lacrimile lor, dar Tu nu voiesti jertfa, ci inima infranta si smerita... Damian Stanoiu - Furtuna in iad
Cărți,multe cărți.
