Prozatorul s-a nascut, pe numele de mirean Dumitru Stanoiu, la 3 aprilie 1893 in comuna Dobrotinet, judetul Olt si a murit in Bucuresti la 8 iulie 1956. Dupa multe peregrinari si ezitari (biografia lui avind multe puncte comune cu cea a scriitorilor Panait Istrati si Tudor Arghezi), Damian Stanoiu intra in minastire ?nu pentru a cauta sfinti in viata sau impins de un surplus de credinta", ci pentru a pune capat saraciei care il macina de mai multi ani. Pentru scrierile sale anticlericale va fi mai tirziu caterisit. Ultimii ani din viata sa i-a consacrat revederii intregii opere, pentru editii definitive, si redactarii amintirilor. Calugarii fostului ieromonah sunt departe de a fi mistici (in genul celor infatisati candva de literatura gandiristilor), n-au ?aripi spre a se inalta la cer? si nici nu vad ingeri in chiliile lor, ci dimpotriva. ?Ei nu sunt ? cum observa acelasi G. Calinescu ? niste scelerati ipocriti asemeni lui Ser Cipparello al lui Boccaccio care simuleaza cu
Cărți,multe cărți.
