Mintea, spune Osho, are potenţialul de a fi extraordinar de creativă în confruntarea cu dificultăţile vieţii de zi cu zi şi cu problemele lumii în care trăim. Greutatea constă totuşi în faptul că în loc să ne folosim de minte ca de un slujitor util, i-am permis în mare parte să devină stăpâna vieţilor noastre. Ambiţiile ei, sistemul de credinţe şi interpretările ei ne domină zilele şi nopţile, aducându-ne în conflict cu minţi diferite de a noastră, ţinându-ne treji toată noaptea ca să întoarcem acel conflict pe toate părţile sau că să planificăm conflictele zilei de mâine şi tulburându-ne somnul şi visele. Măcar de-am putea să o oprim şi să o lăsăm să se odihnească! Găsirea butonului care să liniştească zbuciumul minţii - nu prin forţă sau prin cine ştie ce ritual exotic, ci prin înţelegere, vigilenţă şi un sănătos simţ al umorului - se face prin meditaţie. O minte mai ascuţită, mai relaxată şi mai creativă, care să funcţioneze la capacitatea maximă a inteligenţei sale unice, stă în puterile noastre. Să spui ceva despre meditaţie e o contradicţie in termeni. Meditaţia e ceva ce poţi avea. ce poţi ti, dar rară să poţi spune anume in ce constă natura ei. Cu toate acestea, s-au făcut eforturi pentru a o comunica într-un fel sau altul. Chiar dacă din asta rezultă doar o înţelegere fragmentară, parţială, e mai mult decât ne putem aştepta. Chiar şi această înţelegere parţială a meditaţiei poate deveni o sămânţă. Depinde mult şi de cum asculţi. Dacă doar auzi, atunci nici măcar acel fragment s-ar putea să nu ajungă până la tine, dar, dacă asculţi... încearcă să înţelegi diferenţa dintre cele două.
Cărți,multe cărți.
