Prezentare scurtă: Cărțile aduc în prim-plan modul în care era percepută femeia, prin intermediul literaturii, în România, cu precădere în perioada interbelică. Prin ochii bărbatului care scria despre ea, femeia devenea ori muză, iubită, adorată, ori mamă, gospodină, copilă, dar niciodată eroină, niciodată, sau aproape niciodată, văzută ca o persoană cu un caracter puternic, independentă, care țese propriile povești în jurul ei, fără a fi țesute de alții. Descriere: Recuperată târziu ca operă importantă a canonului interbelic, Ioana este poate cartea cea mai proustiană – adaptată la fondul și la tramele autohtone – dintre toate romanele cu astfel de ambiţii scrise de prozatorii români în epocă. Romanul e o excepţie în literatura noastră, propunând un personaj feminin cu atribute bine individualizate, ce e mai degrabă un agent activ (nu pasiv) în cadrul cuplului protagonist. În plus, autorul reușește să scoată parţial povestea
Cărți,multe cărți.
