Asculta cum canta vantul. Pinball, 1973

Asculta cum cinta vintul a fost ecranizat in 1981 de regizorul japonez Kazuki Omori. Alcatuind, impreuna cu In cautarea oii fantastice, halucinanta „Trilogie a Sobolanului”, romanele Asculta cum cinta vintul (1979) si Pinball, 1973 (1980), reunite in acest volum, prefigureaza nu numai fascinatia lui Murakami pentru literatura si cultura occidentale, ci si unele dintre temele predilecte ale operei sale: singuratatea individului, nevoia de tovarasie sau zadarnicia existentei. Cele doua romane pastreaza continuitatea anumitor decoruri (pitorescul Bar al lui J) si personaje (naratorul fara nume, J si Sobolanul); Asculta cum cinta vintul urmareste peripetiile unui student la biologie intors in orasul natal in perioada vacantei de vara si complicatele sale relatii amoroase. Pinball, 1973, cel de‑al doilea roman, se concentreaza asupra pasiunii lui obsesive pentru jocul de pinball si vietii de zi cu zi in alienantul Tokyo, alaturi de misterioasele gemene 208 si 209, ascultind muzica, fumind, bind bere sau mincind cartofi prajiti. „In romanele lui Murakami nu exista chimono, bonsai si tatami. Proza lui e strabatuta de o mare admiratie pentru cultura occidentala, mai ales cultura pop americana din anii ’50-’60. Lasind la o parte numele unor locuri, ale unor mincaruri, personajele sale ar putea foarte bine sa traiasca in Santa Monica… Produse ale unei culturi prospere, rafinate, manifesta un soi curios de ennui american si se pling intruna de vietile lor superficiale si materialiste.” (Los Angeles Times) „Disparitii misterioase si tristeti la fel de inexplicabile, chiar si nebunie – asa arata sumbrul peisaj psihologic in care Haruki Murakami isi asaza romanele. Geografic, e vorba despre Tokyo, insa ar putea fi oricare dintre orasele vaste, nemiloase ale lumii, unde oamenii se pierd precum lacrimile in ploaie.” (The Economist) „Pentru Murakami, adevarul se afla in afara lumii organizate de vorbire. Romanele lui subliniaza adesea valoarea muzicii ca antidot la ingustimea cuvintelor. Muzica ancoreaza lumile personajelor sale, dar le si ilumineaza, iar discografia cuprinsa in scrierile lui este o cheie de interpretare.” (The Times Literary Supplement)