Uciderea comandorului. Metafora se schimba Volumul 2 Un pictor inca tinar si de-abia divortat se muta intr-o casa singuratica si izolata, pe virful unui munte, pe care i-o incredinteaza un amic, fiul celebrului pictor nihonga Tomohiko Amada. Boema, cu gradina si la marginea padurii, casa pare locul ideal ca tinarul pictor sa o ia de la capat, nefacind altceva decit sa picteze si incercind sa lase in urma criza de inspiratie. Numai ca, la scurta vreme, oamenii pe care ii intilneste si lucrurile pe care le descopera aici il fac sa patrunda pe un tarim in care nimic nu este intimplator, un sistem de corelatii si semne, unde raspunsurile vin pe cai nebanuite, unele fara nici o legatura cu lumea in care traim. La capatul a ceea ce pare aproape o calatorie initiatica, viata tinarului pictor ia o turnura cu totul neasteptata. Fragment din cartea "Uciderea comandorului Vol.2" de Haruki Murakami: "Marie m-a privit in ochi. - Ce te faci daca nu e buna si tu ii dai o forma? Daca intinde mana inspre noi? Are dreptate, mi-am zis eu. Ce m-as face daca forta aceea nu e buna, ci malefica, si intinde mana inspre noi? Am luat panza de pe sevalet, am intors-o cu spatele si am dus-o inapoi. In momentul in care am inlaturat acea imagine din campul vizual, am simtit cum incordarea care incarcase pana atunci aerul din atelier s-a risipit. Poate ar trebui sa impachetez bine panza asta si s-o duc in pod, mi-am zis. Exact asa cum facuse si Tomohiko Amada cu Uciderea Comandorului, ca sa-l fereasca de privirile oamenilor. - Dar despre tabloul acesta ce crezi? am intrebat-o eu, aratand catre Uciderea Comandorului, care era atarnat pe perete. - Imi place, a raspuns ea fara ezitare. Cine l-a pictat? - Tomohiko Amada. Proprietarul casei. - Tabloul asta incearca sa transmita ceva. E ca o pasare care se zbate sa scape din colivie. M-am uitat la ea. - Ca o pasare? Ce pasare? - Nu stiu ce pasare sau ce colivie. Nu-mi dau seama cum arata. Doar o simt. Cred ca tabloul asta e putin prea dificil pentru mine - Nu doar pentru tine. Cred ca si pentru mine e prea dificil. Ai dreptate, autorul simtea nevoia sa spuna ceva si a incredintat tabloului dorinta aceasta puternica. Asa simt si eu. Dar nu pot sa inteleg sub nici o forma ce anume voia sa transmita. - Un om ucide pe altul. Cu inversunare. - Exact. Tanarul strapunge neinduplecat pieptul adversarului cu sabia. Pe de alta parte, cel ucis pare absolut uimit ca urmeaza sa moara. Iar cei din jur isi tin rasuflarea vazand ce se intampla. - Exista si crime juste? Am stat un pic sa ma gandesc."
Cărți,multe cărți.
