Daca pisicile ar disparea din lume

Roman vandut in peste 2 milioane de exemplare, publicat in peste 20 de limbi, ecranizat in 2016 in Japonia si in curs de adaptare hollywoodiana, Daca pisicile ar disparea din lume este o mica bijuterie de umanitate, plina de umor, deopotriva luminoasa si melancolica. Cand Diavolul si un motan se intalnesc in literatura urmeaza aproape sigur un targ si o lectie de viata. Motanul, pe nume Varza, este al unui tanar postas care afla ca mai are foarte putin de trait, poate o zi, poate o saptamana. O ocazie pentru Diavol sa intre in scena, fluturandu-i pe la nas un targ de nerefuzat: cate o zi de viata in plus, pentru cate un lucru care sa dispara din lume. Cu fiecare disparitie, postasul isi rememoreaza momente din trecut si, redandu-le in mici fragmente, redescopera de fapt lucrurile importante pe care oamenii ajung cu greu sa le recunoasca si sa si le asume. Daca pisicile ar disparea din lume este o scrisoare de dragoste adresata vietii si lucrurilor care conteaza cu adevarat. O meditatie despre viata, iubire, instrainarea familiilor si despre ce ramane dupa ce murim, scrisa cu optimism si multa emotie. Mesajul lui Genki Kawamura este cat se poate de clar, fara a deveni didactic: priveste in jurul tau, bucura-te de cei care te iubesc si profita de viata. - The Guardian Un roman emotionant despre viata, dragoste si instrainare. - The Observer O poveste emotionanta despre confruntarea cu propria mortalitate, despre asumarea responsabilitatii pentru deciziile noastre si despre cum putem cunoaste ce este intr-adevar important. - The Herald O meditatie inteligenta si profunda asupra vietii, iubirii si puterii de a renunta la ceea ce nu este necesar pentru a da sens existentei. Daca pisicile ar disparea din lume e o poveste frumoasa, pe care toti ar trebui sa o citim pentru a ne reaminti valorile adevarate ale vietii si semnificatia lor. - Japan Society Traducere din limba japoneza de Magdalena Ciubancan. Fragment din cartea "Daca pisicile ar disparea din lume" de Genki Kawamura: "- In primul rand, de ce exista ceasurile? l-am intrebat eu pe Aloha. - E o intrebare buna. Dar chiar si inainte sa existe ceasurile, timpul nu exista decat pentru oameni. - Hm? Ce vrei sa spui? Nu pricep nimic. Vazand ca eram bulversat, Aloha a continuat. - Ceea ce numim "timp" inseamna de fapt niste reguli hotarate in mod egoist de oameni. Sigur ca exista fenomene naturale, precum ciclul rasarit-apus al soarelui, dar numai oamenii au fost aceia care au numit asta "timp" si i-au spus "ora sase", "ora doisprezece" sau "douazeci si patru de ore". - Ai dreptate. - Asa ca oamenii ar putea crede ca vad lumea asa cum e ea, dar nu au dreptate, caci de fapt o privesc in functie de o definitie care le convine lor. De data asta, m-am gandit sa schimb un pic regula si sa-i fac sa experimenteze o lume din care a disparut acel lucru decis in mod egoist de ei, numit "timp". - Si te-ai gandit asa... pur si simplu, ca si cum n-ar fi mare lucru? - Mda... Si cu asta, iti doresc o zi buna! Ah, stai, nu mai exista chestii din astea, cum ar fi "zi". Spunand aceste vorbe necugetate, Aloha s-a facut nevazut. In cartile de istorie, chiar si evenimentele petrecute in decurs de o suta de ani pot fi rezumate in zece pagini. Daca lucrurile merg prost, chiar si intr-un singur rand. Cand am inteles ca nu mai am mult de trait, am incercat sa ma gandesc la o ora nu ca avand saizeci de minute, ci trei mii sase sute de secunde. Dar, odata cu disparitia timpului, modul acesta de a vedea lucrurile devenise irelevant. La drept vorbind, chiar si sensul lui "azi", ca zi a saptamanii, e ciudat. Insa dupa miercuri urmeaza joi. Si am decis ca, din moment ce se facuse dimineata, azi era joi. Hmm... desi zilele saptamanii nu sunt nimic mai mult decat o simpla conventie omeneasca. Cum nu aveam nimic urgent de facut, m-am gandit sa-mi omor timpul. Doar ca nu mai aveam ce timp sa omor. Chiar daca ma hotaram sa pierd timpul, nu mai aveam ce sa pierd. In orice caz, nu mai aveam nici un punct de reper. Oare cate minute sa fi trecut de cand m-am trezit? Din obisnuinta, mi-am aruncat privirea spre desteptatorul pe care-l aveam langa pat, dar nu mai era acolo."