Orasul Ingerilor. Vol. 2: Valentina

Din ascunzisul ei aflat in Casa Spiritelor, Diana planuieste sa-i ia viata Anei, in timp ce Iustin pare din ce in ce mai hotarat sa puna capat povestii de iubire care l-a readus la viata. Riscand sa fie dat afara din familie pentru a doua oara, el isi urmeaza propriul drum, la granita dintre lumina si intuneric. In acelasi timp, prietenia cu Valentina - ucenica lui Gabriel -, arunca o umbra de indoiala asupra intentiilor lui. Pentru a o salva, va fi nevoit sa se puna in pericol, caci Valentina are propriile secrete. Fragment din volum: “Orasul Ingerilor. Vol. 2 Valentina - Mihaela Strenc Toata lumea plecase, umbra fugise si ea, iar Valentina se trezi singura intr-o casa ca un cosciug. Cuprinsa de frig, iesi in lumea celor vii, grabita sa se indeparteze cat mai mult de acel loc funebru. Cu toate ca era cald, nu-si putea opri dardaitul - se simtea ca si cum n-ar fi plecat cu adevarat din conac. Era bulversata, speriata, dezgustata, o impletire de emotii care-i curgeau prin piept. Vazuse un spectacol pus in scena de o creatura ciudata, nici om, nici animal. Nimeni nu-si daduse seama despre ce era vorba, mai putin ea. Si acum, isi spunea ca era mai bine sa nu fi stiut nimic, sa traiasca in pace ca si pana atunci, fara sa aiba acea fata ingrozitoare in fata ochilor de fiecare data cand isi inchidea pleoapele. Ce erau acele fiinte? Oameni? Demoni? De-acum avea sa retraiasca acele scene in toate cosmarurile si sa-si puna sute de intrebari. Strada ii parea mult prea pustie si linistita in acea lumina pala aruncata de felinare. O masina cu geamuri fumurii se apropie de ea, orbind-o cu farurile. Isi puse mainile la ochi si se opri uimita in mijlocul drumului. Portiera din dreapta se deschise si un tanar cobori; prima ei reactie - mai ales dupa cele intamplate in Casa Spiritelor - fu sa ia un sprint in directia opusa, dar o voce cunoscuta ii schimba decizia. - Urca, ii zise soferul. Tanara se uita mai bine la el, recunoscand, in cele din urma, figura lui George. Asta nu putea sa insemne decat un singur lucru: Gabriel venise dupa ea. Un zambet tamp i se lipi de buze, in timp ce se indrepta catre masina neagra. Bucuria ii zagazui gandurile negative de dinainte, luminandul trasaturile. Cand se urca pe bancheta din spate, langa Gabriel, tot entuziasmul ii pieri, sugrumat de privirea lui suparata. - Buna, il saluta ea, descurajata de primire. - Ti-am spus de zeci de ori sa-ti ascunzi lumina, ii zise el, ignorandu-i salutul. Pot sa stiu si eu ce te-a apucat?"