Adulmecari

Adulmecari. Jurnal din Groape 2015-2018 O carte de o frumusete dizolvanta. Nu doar pentru adancimea ei umana si nu numai pentru finetea ei literara (si culturala), ci pentru ca aceste doua se intalnesc natural. - Cosmin Ciotlos Am citit Adulmecari de cateva ori cu aceeasi bucurie. Paradoxul lecturii: sa te bucure privelistea ranilor vii, deschise. Adica sangele, cu care ne platim trecerea prin toate vamile. Si ale hartiei. Bravo! Multumesc. - Marilena Rotaru   Imi pare rau, dar Jurnalul acesta este o carte splendida. - Alex. Stefanescu Am citit trei sferturi pe nerasuflate. Ultimele 70-80 de pagini le-am dramuit ca un sinistrat resursele de apa. - Cristina Andrei Fragment din "Adulmecari" de Cristian Badilita: "Sambata am plantat inca patru tuia columnaris in gradinita din Groape, langa foisor. Dl. Briceag imi spune ca „pentru a obtine o tuia mai deasa trebuie sa-i taiati capul”. Ce se pierde in lungime se castiga in grosime. Ingrasamantul de crestere trebuie pus abia din al doilea an, pentru ca planta sa nu se obisnuiasca de la inceput cu solul hiperfertilizat. Tare, foarte tare, si mai ales foarte meticulos domnu’ Briceag! A reusit sa incarce absolut toate crengile de la trei meri uriasi intr-o remorca de numai doi metri cubi. 7 martie. Am ajuns la M. Scriu sub pinul centenar. Peisaj de basm, gradina spatioasa, ma pot plimba in voie. Aproape un hectar. M-am fript insa cu vecinii. Potlogari, hoti, salbatici. Rar mi-a fost dat sa intalnesc asa ceva. Chiar si in Arges, patria Mitocaniei, stacheta e mai jos. Nu pot lasa cheile nimanui. Asta-toamna i le-am lasat unuia care, in loc sa ingrijeasca, a rupt gardul, a scos din pamant o tuia si a umplut livada cu balegar (isi pastea propria cireada, mintindu-ma ca „au intrat altii”). Culegeam dupa el sticle goale, pachete de tigari, cutii de conserve. Cat de frumos se vad Muntii Fagaras, Cozia, Buila. Acoperiti de zapada. In vale, sarpele de ciment ridicat pe vremea lui Ceausescu, viaductul care trebuia sa lege Pitestiul de Valcea printr-o cale ferata. Lasat apoi de izbeliste. Din pacate, betiva de alaturi si-a facut aparitia. Ma asteapta, vai!, un ceas de barfe locale si laturi. 8 martie. Ziua femeii sovietice, mostenire de la tov. Lenin. Sarbatorita cu acelasi elan, dar in „spirit capitalist”, de romani. „Mamicile” suspina, „puisorii” declama versuri nemuritoare. Citit, tuns via cum m-am... nepriceput. Taiat crengile parazite din gardul lateral. A burnitat cateva minute. In rest, soare si vant. Peisaj sublim, ireal. Dar nu le poti avea pe toate. Am infulecat aseara memoriile lui R. Scheffer, Orient regal. Cinci ani la Curtea Romaniei, pe care le citisem in 1997, la Sinaia, impreuna cu Memoriile lui Mite Kremnitz (cei doi nu se suportau). Monografia despre Carmen Sylva a lui G. Badea Paun, bine scrisa, stiintifica, nu m-a cucerit. In schimb sarcasmul lui Scheffer m-a tinut in priza pana spre dimineata, ba chiar am renuntat si la meciul (formidabil, mi s-a spus azi) intre Napoli si Real Madrid. De unde provine imaginea serioasa, aproape ascetica, a Reginei Elisabeta? Peste „Regina in alb”, excentrica, romantioasa, exaltata, extrem de feminina, din prima parte a vietii, s-a suprapus „Regina in negru” de la sfarsitul vietii. Scheffer (care, totusi, i-a fost secretar) o creioneaza cu mult umor, adesea cu ironie. Volumul e memorabil (scris direct in franceza) si mi-am propus sa-l recitesc, macar pe bucati, in fiecare an. Feminitatea si teatralismul Reginei, mofturile artistice care-l scoteau din sarite pe Carol I! Exaltari de Mita Baston, dar o Mita Baston tetraglota, cu premiul Academiei Franceze. Cand traducea pasaje care-i placeau „scotea tipete de bucurie si tremura de excitare”; confunda pasiunea cu talentul (sau invers) si „canta” la pian lovind clapele fara mila; era capabila sa scrie un volum de sase sute de pagini in cateva saptamani. N-o interesa nici „constructia”, nici „stilul” („Ce mai inseamna si stilul asta?”, intreba revoltata). Lui Leconte de Lisle ii scrie (textual): „Imi vine sa arunc pana de disperare, sa ma tavalesc prin iarba si s-o musc.” Isi regiza fiecare aparitie „artistica” atunci cand primea oaspeti la Sinaia sau la Bucuresti. Tanjea dupa recunoasterea talentului scriitoricesc. In Tara Galilor n-a ezitat sa-si recite poemele (traduse in engleza) pe o scena, alaturi de barzi locali, cu prilejul unui festival folcloric. Nici urma de „intelepciune”, „ponderatie”, „morga regala”. O zvapaiata pe care Carol I trebuia sa o supravegheze necontenit. Episodul excursiei la Manastirea Pestera, impreuna cu doamnele de companie, profitand de absenta Regelui. La intoarcere, grupul e surprins de furtuna. Regina coboara panta in patru labe. Tocmai asta ma atrage la personaj: farmecul ei ridicol, ingenuitatea, foarte enervanta pentru Batosul Carol. N-a putut deveni mama, a ramas toata viata un copil. Literatura compenseaza maternitatea."