In cautarea ?omului total?. Mostenirea literara si spirituala a lui Vintila Horia

Volum coordonat de Cristian Badilita si Basarab Nicolescu?Cum se poate explica oare faptul ca opera lui Vintila Horia este aproape ignorata in Romania, un sfert de secol de la caderea comunismului? Dupa 1989, s-a practicat o politica selectiva de recuperare a exilului prin concentrarea exclusiva pe trei nume: Eliade, Cioran si Ionescu. Nume importante precum Vintila Horia, Stéphane Lupasco, Horia Stamatu, L.M. Arcade, Pius Servien, Matyla Ghyka sau Petre Sergescu au ramas astfel intr-un con de umbra si nu in detrimentul operei lor, a carei valoare nu scade cu trecerea timpului, ci in detrimentul noilor generatii.??Volumul de fata isi propune sa prezinte mai multe aspecte inedite ale vietii si operei unuia dintre cei mai importanti creatori ai exilului romanesc din secolul XX. Titlul face aluzie la un proiect utopic, realizarea «omului total», adica implinirea fiintei umane la toate nivelurile (moral, intelectual, religios, dar si istoric, politic, erotic). [?] Din pacate, nici dupa un sfert de secol de libertate nu dispunem de o biografie si de o monografie exhaustive consacrate operei acestui adevarat «extraterestru», nascut la Segarcea si care-si doarme somnul de veci alaturi de Don Quijote de la Mancha. Autorii unor asemenea biografii/monografii ar trebui sa cunoasca nu doar cele patru limbi in care a scris Vintila Horia (romana, franceza, spaniola, italiana), dar sa fi asimilat si culturile respective.? - Cristian Badilita, Basarab Nicolescu ?Vintila Horia n-a fost numai un scriitor de notorietate europeana (i s-a atribuit, cum se stie, Premiul Goncourt, in 1960, pentru romanul Dieu est né en exil, scris in franceza), ci si un personaj. Ca un inotator surprins de o furtuna in largul marii, a fost smuls, rasucit si aruncat de istorie, cu o forta iesita din comun, in cele mai imprevizibile directii si n-a lipsit mult sa si dispara in adancuri. Nici dupa moarte nu si-a gasit linistea, fiind blamat la scena deschisa de abuzivul Institut «Elie Wiesel», pe baza unui verdict absurd, dat in 1946 de un tribunal stalinist (deci de o caricatura de tribunal). In timpul vietii, cu limitatele lui puteri omenesti, Vintila Horia a reusit in foarte mica masura sa corecteze aceasta traiectorie biografica hazardata si periculoasa, dictata de imprejurari.? - Alex. Stefanescu