?Cristian Badilita este unul dintre putinele fenomene cu adevarat rodnice si interesante ale culturii romane postdecembriste, in care atat de multi ridica pretentii de lider nesprijinite pe o adevarata superioritate intelectuala si morala. Aflat de multi ani la Paris, el continua sa priveasca cu interes si acuitate inspre viata publica si intelectuala romaneasca, fara sa-si refuze trezvia critica, dar relaxata. Atitudine sanitara necesara fata de o «cultura haiduceasca» cum e cea de la noi, in care cea mai grava lipsa pare sa fie tocmai cinstea intelectuala. Tanarul patrolog afirma fara inconjur ca tocmai de aici, de la stadiul etic, trebuie sa inceapa redresarea cercetarii romanesti.? - Liviu Bordas (Idei in dialog)?Coplesiti de energia curat eliadesca a lui Cristian Badilita, riscam sa-i pierdem din vedere eul metafizic, sensibilitatea, harul coagulant de energii culturale. Anvergura, impetuozitatea savantului l-au umbrit pe poet. Forta patrologului tine in umbra - poate ca protector pentru el, dar frustrant pentru noi - limpezimile atasante ale fiintei religioase. Iata de ce, fiind de acord cu formula lui Virgil Nemoianu - «intelectual tanar, cu realizari formidabile, cu vizibilitate internationala, neinfricat si original in vederi, multiplu in preocupari, de o neastamparata harnicie» -, ma raliez numaidecat la verdictul mult mai cuprinzator al lui Andrei Plesu: «Autoritatea cu care C. Badilita stie ceea ce stie, harnicia fenomenala cu care lucreaza, talentul sau literar plus farmecul unei prezente in care gravitatea, umorul si o anumita juvenila emotivitate convietuiesc cu naturalete semnaleaza o impozanta inzestrare intelectuala si omeneasca. Pariez euforic pe aceasta inzestrare si pe reusitele ei de azi si de maine».? - Dan C. Mihailescu (Ziarul de duminica)
Cărți,multe cărți.
