Degetul pe rana

Dupa ce ne-au scos din istorie, ?inteleptii? incearca sa ne tempereze nerabdarea, explicandu-ne, de dimineata pana seara, ca istoria nu-i decat o forma a lasitatii colective. ?Inteleptii? nostri ambigui isi pun manusi in fata fostilor criminali, activisti si lepre, dar devin intransigenti si se delimiteaza precaut de toti cei care nu accepta compromisul. A ajuns o boala sa nu-ti placa sa traiesti in murdarie si promiscuitate politica, au ajuns blamabile sinceritatea, adevarul si alergia la infectie. Totul in Romania e amestecat, stanga cu dreapta, extrema stanga cu liberalismul si academia cu topismul; victimele si calaii sunt pusi pe acelasi talger, masurati dupa aceleasi criterii; primii sunt condamnati a treia oara, la nesfarsit, ultimii absolviti cu onoruri; nu mai stii care-i licheaua si care-i nelicheaua; care-i ?al nostru? si care-i ?al lor?; pe cine sa tragi la raspundere si pe cine sa feliciti? Dupa carnavalul ?nebunilor? din ?89 a urmat balciul nesfarsit al ?inteleptilor?.?Emergenta publica a unui savant de talia lui Cristian Badilita este urmarea conjugata a unor factori deopotriva rari. Pe de o parte, nu poti ajunge atat de sus in lipsa unui echipament intelectual innascut si rafinat cu tenacitate. Pe de alta parte, cu greu se poate inchipui cristalizarea unui atare profil fara contributia sculpturala a unor intalniri esentiale. Cristian Badilita s-a nascut sub zodia inteligentei alerte dar, ca stapan al unui spirit curios, a beneficiat in plus de tutela celor mai asezati specialisti din acele tari europene in care studiile patristice si-au trait geneza renascentista, maturitatea filologica de secol XIX si noua tinerete pe care scoala franceza postbelica a reusit sa le-o insufle. Cu temeritatea lui uneori socanta, Cristian Badilita mai adauga, intr-un recent interviu, si paradoxala sansa de a se fi putut instraina, asemenea pustnicilor, pe fondul violent al primilor ani ?90. Daca n-ar fi plecat in Occident, fortat de climatul mineriadelor, prea putin din actuala sa creativitate ni s-ar fi intors spre a iriga, salutar, aridul teren al ?umanioarelor? de tranzitie.?, Teodor Baconsky