Cealalta jumatate a istoriei. Femei povestind

?Indiferent de nucleul tematic in jurul caruia se alcatuieste o carte nascocita de Zoltan Rostas si de discipolii sai, rezultatul e de fiecare data uimitor. Miracolul cotidian si miracolul istoric sunt prezente aici, facandu-te sa uiti ce scoala, ce tehnica si ce arta presupune interviul non-directiv de istorie orala, in care sociologul, sau viitorul sociolog, pare sa nu faca decat sa exclame din cand in cand «Ah, da? Asa? Nu mai spuneti!», determinandu-l pe interlocutor sa se dezvaluie, sa se povesteasca. Uiti, purtat de vraja acestor adevarate romane picaresti, si ce efort de constructie presupune performanta de a reuni aproape douazeci de istorii de viata, fara sa dai niciodata impresia de monotonie sau de redundanta. In fine, insasi alegerea temei de «istorie la firul ierbii», cum spune profesorul Rostas in titlul uneia dintre cartile sale, pare menita sa te pacaleasca sa patrunzi, citind intr-un domeniu al specializarii aride, in care trei sferturi din semnificatii iti vor scapa, fara macar sa-ti dai seama. De ce «capsunarii», de ce «caministii», de ce «activistii marunti»? te intrebi. De ce femeile? Brusc iti dai seama ca sfertul cu care ramai a meritat efortul: dincolo de competenta unui adevarat intemeietor de scoala, fiecare asemenea carte transmite o senzatie de viata irepresibila, indaratnica, biruitoare mereu in umilitatea ei marunta. De asta data avem in plus un neverosimil de firesc si de cald omagiu adus «celeilalte jumatati a istoriei».? - Doina Jela?Banuiesc ca este vorba de un reflex cultural foarte raspandit si adanc inradacinat, conform caruia o femeie trebuie sa fie cel putin Jeanne d'Arc, Marie Curie, Ecaterina Teodoroiu sau «macar» participanta la rezistenta, incarcerata din motive politice, sau in orice caz cu performante mai insemnate decat media barbatilor. Iar daca femeia nu are alta performanta decat terminarea ridicarii unei case in lipsa barbatului aflat pe front, nu merita atentie deosebita. Daca pentru supravietuirea familiei are curajul sa se apuce de contrabanda in vremuri de restriste, devine suspecta, in loc sa i se recunoasca meritul de a-si fi salvat copiii de foame.Ceea ce, in opinia mea, a justificat intocmirea acestui volum este tocmai aceasta tarie a femeilor - mai ales a celor din zbuciumata zona est-europeana - care asigura continuitatea societatii, a comunitatii, a familiei. Femeile rezista in chip miraculos in lungi perioade in care barbatii sunt mobilizati sau se afla chiar pe front, in lagare de prizonieri ori incarcerati din motive politice, sau pur si simplu mutati cu serviciul in alt colt de tara, pe santierele glorioase ale socialismului. Istoria consemneaza eroismul sau martiriul barbatilor, dar uita adesea de rezistenta tacuta a femeilor.? - Zoltan Rostas