Strada Latina nr. 8

Inovatia la care a recurs Gusti in 1934 a fost organizarea unor echipe studentesti voluntare, dar nu pentru cercetare monografica rurala, ci pentru a ajuta la ridicarea satului. Sprijinirea satelor nu a constituit insa singura motivatie a inventarii ?echipelor studentesti regale?. Formatiunile Fundatiei Culturale ?Principele Carol? trebuiau sa ofere o alternativa nemarturisita la taberele de munca legionara. Amintirile lui Gheorghe Focsa, Gheorghe Lazarescu, Gheorghe Macarie, Constantin Marinescu, Elena Neamtu, Octavian Neamtu introduc cititorul in practica voluntariatului din anii ?30 cu reusitele si cu rezultatele modeste sau chiar esecurile inerente. Din aceste interviuri, cititorul isi va da seama de lupta surda dintre autoritati si Miscarea Legionara, de tendinta de a atrage tineretul de partea lor, inoculand maretia interventiei sociale a Fundatiei, pe de o parte, si lupta antistatala pentru instaurarea unei noi ?randuieli? in care va fi realizat ?omul nou?, pe de alta parte.Cea de-a doua parte a volumului ne introduce in momentele formarii institutiei Serviciului Social, care insemna o dezvoltare autoritara a strategiei de modernizare a satului, cu implicarea masiva a tineretului universitar.Interviurile cu pe atunci tinerele Pompilia Mihaila, Ecaterina Oprescu, Irina Sturdza (casatorita Pop), cu invatatorul Grigore Stirbu si cu ziaristul Pan Vizirescu, redactor la Curierul Serviciului Social, ilustreaza cat de mult se schimbase sensul original al strategiei de modernizare a satului in metoda de canalizare a tineretului in directie procarlista.Interviurile cu pe atunci tinerele Pompilia Mihaila, Ecaterina Oprescu, Irina Sturdza (casatorita Pop), cu invatatorul Grigore Stirbu si cu ziaristul Pan Vizirescu, redactor la Curierul Serviciului Social, ilustreaza cat de mult se schimbase sensul original al strategiei de modernizare a satului in metoda de canalizare a tineretului in directie procarlista.Utopia borgesiana a lui Zoltan Rostas.Proiectul scriptural al lui Zoltan Rostas pare inspirat de un daimon borgesian: o Carte mare cat Lumea, transcriind, cu o bulimie febrila, toate intamplarile, pe masura ce ele se petrec, toate vietile, traite in toate mediile, de toti protagonistii: Ca si cum ar avea de exorcizat o imensa angoasa a disparitiei, el vrea sa smulga neantului, consemnand - legamantul cu istoria orala oblige! - Tot ce prin fire este sortit neantului. Imensa, absurda, imposibila utopie, ne vom spune, fiindca in fond nu tot ce se petrece pe lume e semnificativ.Si totusi, Cartea in care Rostas vrea sa opreasca, sa capteze, sa sustraga mortii viata care ?se petrece?o arata de fiecare data, pe cat de familiara si cunoscuta, pe atat de proaspata si semnificativa: fie ca e vorba de capsunari, babysittere, savanti, croitorese, activisti marunti, tarani, filosofi.Este si cazul acestui fragment de ?lume a Scolii Gustiene?: dincolo de interesul lui pentru specialisti, istorici ai interbelicului, sociologi, antropologi, politologi, critici literari, care-l vor inregistra cu siguranta ca pe o aparitie capitala, cititorul obisnuit se va intreba din nou daca Zoltan Rostas a pus ochii pe acest fragment de istorie pentru ca el este semnificativ si daca nu cumva, dimpotriva, el este semnificativ pentru ca Zoltan Rostas a pus ochii pe el.Si va exclama, asemeni unui cronicar admirativ, ?Pai asta-i literatura, nene!?.