Bisnitari, descurcareti, supravietuitori

Pret:

Lei

Aceasta carte face parte din colectia Actual a editurii Curtea Veche.?Eveniment jubiliar, a zecea carte editata de profesorul Zoltan Rostas si colaboratorii lui la Curtea Veche Publishing este una cu bataie lunga. Aparuta intr-un moment semnificativ pentru Romania, daca nu cumva momentul este cel care a generat-o, scoala de investigatii la firul ierbii a sociologului, alcatuita din fostii lui studenti, doctoranzi, unii dintre ei colegi, gasca gustistilor, cum au fost numiti, a adunat cu har, inteligenta si profesionalism marturii care se vor citi cu siguranta peste decenii ca documente inestimabile de viata si istorie autentica, nedeformata, neobnubilata politic sau ideologic si ca inepuizabila materie prima pentru studierea istoriei mari, a epocii.? - Doina Jela?Istoria se ocupa, in genere, cu destinul unor eroi (pozitivi sau negativi, in functie de conjuncturi) sau cu traseele unor colectivitati (popoare, natiuni, categorii sociale), fara a lua in seama ?intamplarile? membrilor anonimi ai acestora. Cartea celor doi apreciati cercetatori vrea sa depaseasca tocmai aceasta viziune polara, incercand sa surprinda istoria traita din perspectiva actorilor ei secundari, a celor ale caror nume nu vor fi mentionate niciodata in tratate savante sau manuale scolare. Desi, fara aceste personaje in aparenta neglijabile, nicio fixare pe o directie sau alta a comunitatilor din care fac parte, niciun traseu personalizat nu ar fi fost posibil.? - Adriana Bittel, Formula AS?Strada Covaci era toata plina de bisnitari, in fata fiecarui magazin gaseai cate unul; si probabil aveau si cativa sefi, tot dintre bisnitari. Ca acolo nu putea sa patrunda oricine. Sau daca mai patrundea cineva, era fiecare cu obiectul lui de activitate: unul trebuia sa vanda tigari, unul trebuia sa vanda blugi, unul vindea piese radio? Se vindeau tot felul de obiecte care nu se gaseau pe piata. [?] Tigari, blugi, guma, adidasi, ciocolata chiar, ca nu se gasea atunci. Bauturi, mai putin. Si acolo fiind si consignatii, ca erau multe consignatii, de?aia stateau ei acolo. Bine, nu veneau ei sa stea cu multa marfa, ca era paguba prea mare. O mai doseau la consignatii, pe-acolo. Ei se dadeau in primire, cum nu-i convenea de cineva, cum se dadeau in gat: Tine marfa la cutarica. Stii pe unde mai tineau ei marfa? Pe la astea care vindeau sucuri la pahar, la tonete din alea. [?] Dar nu l-ati ascultat pe Dumitru Dragomir sau pe atatia altii, cati aveau bani la Revolutie? Si dintre sportivi? toti fotbalistii erau multumiti, pentru ca atunci cand aveau vreun succes nu prea mai erau vamuiti. Si se mergea pe incredere. Mergea echipa Dinamo, da? Securistul era cu ei acolo, stia ce au, ce nu au si, daca aveau succes, le dadea voie cu un video, cu nu stiu ce? Se vindeau si video?uri pe timpul ala, dar nu erau puse la vedere. Faceai tranzactia verbala, dupa care te duceai si iti dadea produsul, nu acolo.? - Florentina Tone, Noi toti ne suspectam unii pe ceilalti

Carți de acelaș autor: Antonio Momoc, Zoltan Rostas

Cărți Actual

Cărți Publicistica