?In fine, cand am vazut ca era luat CC-ul, zbura si elicopterul, am zis: fuga la Televiziune! Noi nu stiam ce se petrece acolo. Si toata lumea se indrepta acolo. Ajungem la Televiziune... Si Televiziunea era luata! Si, unde sa mai mergem? Iarasi ne adunaseram vreo trei-patru... si zic: ba, hai acasa la Ceausescu! Sa luam si noi ceva, sa fim primii undeva.? - interviu cu Lucian Alexandrescu?Lumea se saturase de toate mizeriile si vroia sa scape de comunisti. Cred ? adica acum sunt sigur ? ca nici noi nu stiam cu ce sa ii schimbam. Vroiam altceva, dar nu aveam in gand ceva anume. Aveam in cap ideea asta de democratie, de nou? Da? de unde... Voiam sa nu ne mai chinuim, sa intram si noi in randul lumii.? - interviu cu Virgil Nita?S-au facut foarte multe faradelegi de la revolutie incoace. S-au folosit oameni cu bune intentii ca mine, care stau acuma cu ochii in jos cand se vorbeste de revolutie, Am participat si eu, ma scuzati. Am fost atat de naiv sa particip... fiindca, din pacate, erau oameni pregatiti sa spuna: Va multumim frumos, acum acasa; ramanem noi.? - interviu cu Ferdinand Faighel?Dupa ce l-au impuscat (n.a. ? pe Ceausescu), ne-am bucurat ca prostii. Am crezut c-o sa scapam. Am scapat de dracu? si am dat de ta-su?. Singura noastra greseala e ca nu ne-am batut mai departe cu ei. Asta este singura greseala pe care eu mi-o asum si pe care le-o pun in carca si colegilor mei pentru ca nu au stiut sa tina steagu' sus, n-au... probabil i-au prostit. Pe multi i-au tentat cu diverse functii, cu bani, cu, cu, cu... Unii - mai slabi, altii - mai tari.? - interviu cu Ioan Nicolae Sorin Tanasescu?Cat am stat acolo (n.a. ? la inchisoarea Jilava), cateva ore cu alea 70 de femei, era una cocotata pe un pat din-ala suspendat, plangea si se ruga. Dar plangea cu hohote, mai sa se inece cu lacrimi. Si s-a rugat incontinuu, nici n-a luat ceaiul si painea, ea probabil credea ca or fi otravite, ca ne-a dat cianura, cine stie ce era in capul ei. N-a vorbit deloc, nici cand a venit doctorul n-a zis ca vrea vreo pastila, ceva, de dureri, de cap. Tot timpul se ruga. La un moment dat ? ea tot zicea Crezul ? s-a incurcat si o tot lua de la capat. Cred c-a spus Cred intr-unul Dumnezeu de vreo suta de ori. Si cand am coborat din autobuz acolo, la Gara Progresu?, unde a facut prima statie, a luat-o la fuga printre blocuri si dusa a fost...? - interviu cu Maria Marinescu?Am revenit pe 20 in Bucuresti si am intrat direct in socu? revolutiei, facand parte dintr-o echipa mixta care supravegheam si verificam calatorii din metrou. (...) Si am iesit un pic pe Berzei, pe acolo, si glumeam cu Valerica, ca s-a dus sa ia niste banderole, sa punem pe mana, si a venit cu un steag gaurit si noi ziceam ca e Ecaterina Teodoroiu. Si i-a zis lu? Samburica: «Nea Marine, daca mor sa-i spui la sotia mea c-am murit eroic».? - interviu cu Ion Coste?Avem de-a face cu o provocare intelectuala, o prima lucrare ce sparge imaginea-bloc a revolutiei prin prezentarea unor cazuri particulare, unicat. O carte care nu vorbeste despre nomenclaturisti, despre vectorii de imagine ai revolutiei. Prin metoda istoriei orale, astfel directionata, se produc documente pretioase din randul oamenilor simpli, care, desi au pornit spre zonele fierbinti ale manifestatiei cu carnetele de partid in buzunar, isi doreau sa cada comunismul.? - Dumitru Sandu?S-a scris si se scriu si acum multe despre evenimentele din decembrie 1989, se fac analize, speculatii, combinatii, se trag niste concluzii pe baza unor date fanteziste, se construiesc scenarii, fiecare dintre autori considerand ca adevarul lui este cel mai adevarat. Eu cred ca aceste interviuri, aceste marturii ale unor oameni obisnuiti care au fost acolo la Piata Universitatii, la Piata Palatului, la Televiziune, la Otopeni reflecta cel mai bine adevarul. Indiferent cine si de ce i-a chemat, ei au venit, fara ganduri ascunse. Si aceasta este cu adevarat revolutia.? - Eva Galambos?De ani buni, Zoltan Rostas se ocupa de istoria «mica» si continua sa editeze cele mai interesante carti de istorie orala de la noi. Tanar student caut revolutionar (coordonata impreuna cu Florentina Tone, la Curtea Veche) este cea mai adevarata carte (oricum mai spectaculoasa decat orice roman) despre evenimentele din 1989.? - Dilemateca (Marius Chivu)
Cărți,multe cărți.
