Un roman atașant care curge și se consumă pe nerăsuflate, un mic Athanor care lucrează cu zgura banală a cotidianului, cu insignifiante poticneli, cu dramele mărunte ale unor mici existențe neexemplare. Iar din această materie primă incertă, Octavian Miclescu creează frumusețe adevărată. Doru Căstăian Printr-o fereastră de lumină am părăsit clădirea facultății și înotam prin apa clară a oceanului ce se întindea peste București, curenții ne purtau pe undeva deasupra Centrului Vechi, unde ne fugăream printre clădiri de corali multi colori. Părul Cameliei, transformat în alge, se unduia mângâindu-mi tălpile, cuprinzându-mi apoi tot trupul, fedeleș.
Cărți,multe cărți.
