Proximitati incomode

?In firea lui Alexandru Calinescu rigoarea si cordialitatea convietuiesc confortabil. Stie multe, ceea ce nu l-a facut sa-si piarda umorul si gratia. Alexandru Calinescu a debutat cu o carte despre Anton Holban urmata de o carte despre Caragiale. Undeva, in spectrul dintre aceste doua repere, se misca ? as spune ? inzestrarea si specificitatea lui, intre luciditatea celui dintai si hazul enorm, care e tot o forma de luciditate, al lui Caragiale. Alexandru Calinescu face gazetarie, dar face o forma de gazetarie care nu este cea obisnuita si care se poate aduna imediat in volum. Asta inseamna ca nu e o gazetarie conjuncturala si ca el scrie in asa fel incat textele tin si dupa ce momentul aparitiei lor a trecut.? - Andrei Plesu?Alexandru Calinescu este un domn ratacit in aceste timpuri, cand cultura ? este evident pentru oricine ? a devenit un soi de Cenusareasa. Pe de alta parte e, prin publicistica lui, un luptator care nu si-a gasit inca adversarul. Nesansa lui e ca s-a nascut la Iasi, si nu la Paris.? - Mircea Dinescu?Intruneste calitati care sunt rareori aduse laolalta. Prima este o serioasa si dezinvolta cunoastere a campului culturii. A doua, capacitatea de a se raporta la ea din mai multe perspective. In fine, sunt eleganta si politetea intelectuala.? - Horia-Roman Patapievici?Am inceput colaborarea la Ziarul de Iasi nu fara emotii si nu fara dificultati. Lipsisem din tara cativa ani si, cum stie tot romanul, ochii care nu se vad se uita. De la Paris colaborasem intermitent la Dilema, la Timpul iesean si la Ateneu. Avusesem si o experienta foarte interesanta in calitate de corespondent parizian al postului de radio Europa libera. Intors in tara in septembrie 1997 am constatat ca, daca mediile culturale nu ma uitasera, pentru tinerii care lucrau in presa, la radio sau la televiziune eram un cvasinecunoscut. (...) Cartea de fata cuprinde o selectie din articolele aparute, saptamanal, in Ziarul de Iasi, intre februarie 1999 si noiembrie 2006. Am operat mici corecturi si mici modificari. Raman cu siguranta unele repetitii si rog cititorul sa ma ierte: cateodata nu mai tii minte bine ce ai facut ieri darmite ce-ai scris (de fapt, cum ai scris) in urma cu o saptamana sau in urma cu un an. Ii multumesc (si aici) dlui Adrian Cioroianu pentru ca a avut ideea acestei carti. Recunosc, luat cu alte treburi nici nu-mi trecuse prin minte sa adun intr-un volum parte din articolele de ziar. Parafrazand o vorba ce a circulat mult la inceputul anilor ?90 (apartinand ? sper sa nu ma insel ? dnei Edith Cresson, atunci prim-ministru al Frantei), dl Adrian Cioroianu este «responsable mais pas coupable». Vinovatul sunt eu.? - Alexandru Calinescu