?Lumea de maine, aflata astazi la cea de-a doua editie, poarta cititorul intr-un peisaj care acum este foarte clar, dar care era inaccesibil vederii si intelegerii contemporanilor din 1945: disparitia societatii romanesti interbelice si instaurarea dictaturii comuniste, pe fondul luptei acerbe pentru primatul ideologic, cultural si mass-media. In acei ani tulburi, Ion Biberi culegea previziunile a 22 de romani reprezentativi, care, desi asociati mai ales stangii intelectuale, ofera o varietate de opinii, sperante si caractere dincolo de criteriul politic. Autorul intuieste corect ca despre viitor nu pot vorbi decat oameni care au deja un trecut: George Enescu, retras in visul si fantezia din care-si trage muzica, Mihail Sadoveanu, al carui viitor politic nu era inca banuit in 1945, Tudor Arghezi, scepticul ce parea a nu intelege sensul acestei lumi de maine, pe care mai tarziu avea sa o laude, George Calinescu, aflat la ora unei indiferente vibrante, P. P. Negulescu, matur si muncit de problema libertatii umane, Lucretiu Patrascanu, la ora interviului inca un om de viitor, sau tanarul pe atunci Geo Dumitrescu care avea curajul sa vorbeasca in numele unei generatii. Morala cartii lui Biberi vine tocmai din esecul de previziune din 1945, esec care insa nu vindeca aceasta sete de anticipare. Omul nu invata din propria lui istorie, fiecare generatie luand procesul formarii de la inceput. Lumea de maine este astfel un proces de vesnica devenire in care istoria nu se poate prevedea. Sa reflectam la ce spune istoricul Adrian Cioroianu in prefata: «Daca vreodata comunismul a avut un viitor in Romania, aceasta s-a intamplat in cartea lui Biberi».?
Cărți,multe cărți.
