Orice carte de interviuri ne furnizeaza, in filigran, portretul celui care intreaba, cu... intrebarile, curiozitatile preocuparile, aspiratiile lui, sau dimpotriva absenta tuturor acestora. Chiar presupunand ca toata lumea e dotata pentru acest gen jurnalistic, este evident ca unii sunt mai ales curiosi si altii mai ales comunicativi; unii stiu totul, si despre tema, si despre interlocutor, iar acestuia nu-i ramane decat sa profite de atata stiinta sau sa se apere cum poate de ea; altii, desi chiar stiu, il incita pe interlocutor sa povesteasca fermecator si sa se dezvaluie, printr-o simpla exclamare sau semn aprobator din cap; unii sunt indiscreti si capabili sa tabloizeze si cand vorbesc despre Critica ratiunii pure, altii, dimpotriva, pot face si din Adriana Bahmutan o interlocutoare discreta si cuviincioasa. Unii sunt agresivi si incruntati ca niste procurori, altii doar incitanti si, totusi, infinit mai eficienti ca primii. In fine, categoria cea mai rara in ziua de azi sunt oamenii cultivati, care par sa practice genul ca pe un fel de violon d 'Ingres, cu aplicatia si stradania vesnicului indragostit care e diletantul.
Cărți,multe cărți.
