Polemica Paulescu: stiinta, politica, memorie

Polemica Paulescu exista in primul rand pentru ca cercetarile de laborator ale savantului roman au fost citate in America de Nord si Europa. In absenta acestei recunoasteri, faptul ca Nicolae C. Paulescu a publicat zeci de articole, brosuri si carti antisemite si a fost vicepresedintele fondator al Ligii Apararii Nationale Crestine nu ar starni controverse. Nu ar deranja mult nici faptul ca aceste activitati reprobabile nu au fost dezvaluite publicului din Romania si comunitatii stiintifice internationale. Pentru cei care vor sa-si formeze propria opinie in legatura cu aceasta dezbatere, cartea de fata prezinta documentele care pot sa determine daca Paulescu a descoperit insulina, daca opera stiintifica a lui Paulescu a fost contaminata de antisemitism si daca Paulescu i-a influentat pe aderentii politicii xenofobe care a dus la Holocaustul din Romania. Monografia descrie si modul in care statuia lui Paulescu a fost ridicata pe un piedestal de exagerari (descoperirea insulinei) si omisiuni (scrierile antisemite si activitatea politica de extrema dreapta) in epoca national-comunista instaurata de Nicolae Ceausescu si in perioada de tranzitie catre claritate si adevar prin care trece Romania din 1989.In 1922, fiziologul Nicolae C. Paulescu a brevetat ?pancreina? si a infiintat, alaturi de A.C. Cuza, Uniunea Nationala Crestina, primul partid antisemit din istoria Romaniei. Un an mai tarziu, cei doi au pus bazele Ligii Apararii Nationale Crestine si au ales sa puna o svastica neagra in mijlocul tricolorului romanesc ca insemn al noului partid. Paulescu a fost vicepresedintele Ligii, in numele careia declara, in 1925, ca ?Romania Mare e ca un fruct splendid de o frumusete uimitoare. Dar ea poarta in sanul ei un parazit de curand pripasit, care-i suge toata vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care ii otraveste fiii in carciumi nenumarate, care ii rapeste fecioarele si le face sa devina sterpe, care prin tot felul de speculatii fura painea de la gura bietilor Romani si care, in sfarsit, prin Francmasonerie, prin Socialism, prin Bolsevism, incearca sa aduca pe acesti jefuiti in starea urgisita de robi ai lui Iuda.? Pentru Paulescu, concetatenii lui evrei erau paduchi care trebuiau eliminati de pe teritoriul tarii: ?Deparazitarea nu s-ar putea face pe spinarea vecinilor care, fiind si ei pana peste cap plini de paduchi, ar refuza mortis sa mai primeasca si pe ai nostri. Ar trebui deci ca toate tarile infectate de jidani sa stabileasca de comun acord o cloaca (in Palestina, in Africa sau in America) unde sa-si poata fiecare arunca laturile.? Aceste asertiuni vor constitui jaloanele discursului antisemit din Romania interbelica, iar incriminarea in grup a evreilor ca agenti ai bolsevismului va fi folosita nu mult mai tarziu de Ion Antonescu pentru justificarea deportarii populatiei evreiesti din Bucovina si Basarabia in Transnistria.