Pisici de soare, încolăcite-n drum ascund o umbră coborât-acum – Lucioasă se-ntretaie cu aurul din soare, nu deosebesc lumina ce-o poartă fiecare. Doresc, aşa deodată, frenetic s-o mângâi și s-o întreb : înaltă lumină porţi în plete, sau eşti numai cealaltă, albastra umbră – golul ce dăinuie în jur „Delirul cel mai pur.” Dar cum suflarea tace, pisicile de soare, încolacite-n drum, se mută mai încoace, torc umbra argintie și ca o nălucire o urcă pe-o frânghie și se pierde, în cerul încă verde, în cerul încă verde. (Maria Octavian, Finalitate)
Cărți,multe cărți.
