Poeta moderna ca abordare, dar romantioasa prin natura poeziilor, Romita Malina Constantin imagineaza viata ca poezie, ca o suita de imagini, onirice, suprarealiste in care cuvintele se interfereaza intre vis si bolta divinului : (hai-hui prin do-re-mi): ”ei ma invata cum sa cresc in casa o salcie cu buze carnoase si plete mai jos de solduri/apoi sa treier pietrele si sa daram acoperisul/desi e aproape ilegal sa dormi sub stele/imi arata cum sa zgarii papusile Matrioska/trezindu-ma dimineata ca o lupoaica/ce se amesteca cu oamenii in vreme de seceta/cu toate ca o parte din mine e usor indragostita/de fructele paradisului si de litera X/am o identitate schimbata/un vis nebun numit poezie”. O bogatie de trairi incredintate dezinvolt unor cascade de cuvinte, in mijlocul naturii ca martor al iubirii si in pulsatii in comuniune spirituala cu universul si sistemul planetar. Ea asterne iubirile, elanurile sentimentale, dorintele, fantasmele, bucuria de a fi intr-un ocean de iubiri (filiale, maritale, maternele, amicale). Poeta ne inunda cu simtiri vibrante, desi evolueaza si spre cerebral (un semn de evolutie certa ,de maturitate artistica) evitand dulcegarii inutile. E pe cararile destinului, mereu admirativa, mereu indragostita de tot ce o inconjoara, o Casandra care face apelul de a trai numai si numai prin iubire si daruire altruista de sine, sacrificiul pe altarul marilor sentimente parandu-i-se sediul misterului vietii, asumat printr-o credinta religioasa autentica (asculta, /vesnicia sta la masa cu noi / e atat de naiva incat ne arata buzunarele/in timp ce zilele cad de pe ziduri inalte/si strig; veniti, veniti, treierati-mi sangele/in cimitirul de la marginea drumului) Angela Nache Mamier, scriitor roman (Franta)
Cărți,multe cărți.
