Ne naștem pesimiști? După Maiorescu răspunsul e afirmativ.Oriunde ar fi trăit Eminescu viața lui ar fi fost la fel: ”Ar fi fost crescut Eminescu în România sau în Franța, și nu în Austria și în Germania; ar fi moștenit sau ar fi agonisit el mai multă sau mai puțină avere; ar fi fost așezat în hierarhia statului la o poziție mai înaltă; ar fi fost în viața sentimentală orce alte figuri omenești – Eminescu rămânea acelaș, soarta lui nu s-ar fi schimbat” (”Eminescu și poeziile lui”). Gherea, în schimb, ca marxist care privește lucrurile dintr-o perspectivă mondialistă, ainteresului față de lume, lume care trebuie neapărat schimbată, socotește pesimismul determinat social, așadar dobândit.Revoluția de la 1848 fusese înfrântă și de aici, din înfrângerea unor idealuri, ca și din ”păcătoșeniei civilizației burgheze introduse la noi după 1848”, decurge pesimismul/decepționismul. (...) Să facem un ”delete” imaginar și să rămânem doar cu poeziile erotice. Aici putem afla poeziile, nu toate și nici cele mai multe, cu semn plus la soluția/itemul optimism, așadar înregistrăm texte ”amor bonus”, asociabil cu relația amoroasă armonioasă. ”Amor bonus” este de multe ori, ca în ideogramele yin și yang, pigmentat cu ”amor malos”, amorul rău. În ”Pajul Cupidon”, Cupidon e ”viclean”, ”rău” și ”alintat”, de trei ori însoțit de epitete negative, însă negativitatea se topește în întregul șăgalnic și dulce; la fel în ”Kamadeva”, unde sunt punctate ”durerile iubirii”, care ar ”vindeca” sufletul, iar poezia în ansamblu are o turnură pusă pe șotii. ”Amor bonus” poate fi o declarație ori, din punct de vedere spațio-temporal, o apropiere, în vreme ce ”amor malos” trimite la ruptură, îndepărtare și amintire tristă.
Cărți,multe cărți.
