VIORICA MAVRODIN (1905 -1985) a elaborat acest studiu in etape, in decursul ultimelor doua decenii de viata. Citind si recitind poemul Faust, autoarea intuise, dincolo de metaforele goetheene, un curent de gandire ce nu urma caile batute si acceptate. A identificat - intr-o prim faza - influente neoplatoniciene si mistice, alaturi de surprinzatoarea spmanari cu viziunile teozofilor. Dar abia mai tarziu cand, printr-un fiericit concurs de imprejurari, s-a putut docurnenta la Biblioteca Nationala din Paris si cand a cunoscut Iucrarile lui Max Heindel (1865-1919), a descoperit paralelisme frapante intre cosmogonia rozicruciana si continutul de idei al poemului.
E vorba de similitudini de substanta, vizand aspecte fundamentale si care, in plus, nu sunt sporadice, ocazionale, ci apar la tot pasul. Se poate afirma deci, fara riscul de a gresi, ca Goethe a fost rozicrucian si ca, in mod cert, a experimentat toate initieriIe descrise de Max Heindel, deoarece le recunoastem in parcursul evolutiv al personajului sau principal. Cartea de fata este rezultatul, acestor cercetari si lumineaza intr-un mod inedit multe pasaje aparent migmatice ale poemului goethean, oferind cititorilor de toate varstele si eventualilor traducatori sugestii de mare interes
Cărți,multe cărți.
