Pe coridoarele întunecate ale bibliotecii, circulă doar poemul-oracol pentru a deschide porţi succesive în aşteptarea bibliotecarului care îşi îngrijeşte pergamentele din piele de bivol, suportul pentru textele şi palimpsestele rânduite în rafturi. Poetul însuşi, părăsind compartimentul poeziei din bibliotecă, se năruie în imaginea omului bântuit de cuvinte – fiinţele vii care fac această lume în zornăit de lanţuri ori încremenită în sloiuri de gheaţă. În gestul înalt, simbolic, al degetelor dreptei, care, împreunate, binecuvântează, se adună toată poezia lui Eugen Barz, un poet român admirabil de peste mări şi ţări. Ioan HOLBAN
Cărți,multe cărți.
