Poemele atent caligrafiate ale Radmilei POPOVICI din volumul „Apa care îşi bea mâinile” sunt ale transferului fiinţei într-o lume de dinainte de în-fiinţare, a primordiilor şi elementarului: „mă numesc apă” este titlul unui poem. Textele sunt ale apei care îşi bea mâinile, ale copacului care îşi plânge poemele, ale aerului care ia foc şi ale zborului „violent” al aripilor păsărilor şi îngerilor. În „Apa care își bea mâinile”, Radmila Popovici scrie o poezie fără „metafore rujate” şi „versuri încâlcite”, ca o fugă în sine, cât mai adânc. Ioan HOLBAN
Cărți,multe cărți.
