Picatura de infinit
Mai multe detalii
»
Viaţa de poet a lui Ioan Barb începe din 1979, când debuta într-o antologie a cenaclului „Radu Stanca” din Călan. Scria cu frenezie şi a umplut câteva caiete cu versuri, pe care, pe unele le-a distrus, pe altele le-a pierdut. A tăcut o perioadă, o altă perioadă a făcut gazetărie şi s-a luptat să scape de orice formă a metaforei, de orice imagine poetică. Degeaba, versurile îi apăreau ca din senin în minte şi-n suflet şi aşteptau să fie puse pe hârtie. A rezistat până în 1998. Atunci a constatat că „tăcerea e ca o flacără” şi nu poate să se exprime pe sine decât în poezie. Aşa s-a hotărât să debuteze cu o plachetă pe care nu putea s-o intituleze altfel decât „Tăcerea ca o flacără”. Au trecut de atunci 12 ani în care a scris conştient că nu se poate „vindeca” de poezie. A devenit mai atent la mixajele poetice, mai exigent cu sine şi a sărit la alte conotaţii şi valenţe poetice. Stăpânit de o patimă ardentă pentru vers, a reuşit să-l pună într-o poezie deloc stridentă, dar orgolioasă. Astfel, cu al doilea volum, prin „Picătura de infinit”, Ioan Barb ajunge să fie un poet de veritabile carate. Silviu Guga
Mai multe detalii
»
Cărți Raftul de poezie
Vezi toate cărțile Raftul de poezie
Cărți Poezie, teatru, studii literare
Vezi toate cărțile Poezie, teatru, studii literare
Cărți Poezie
Vezi toate cărțile Poezie
Cele mai vândute cărți
Prima pagina