Cu volumul său de debut, „Trenul cu nori”, Alin GHIORGHIEŞ face primul pas, decisiv, în poezie: ia în posesie limbajul poetic, vastele sale teritorii, pe care le străbate cu frenezia, curiozitatea și patima vârstei; se înfruptă lacom din toate roadele Edenului acestuia, dar, deopotrivă, e pregătit să treacă prin pustia lui Cain, în sandalele lui Zarathustra. Fructele descoperite de Alin Ghiorghieș în grădina poeziei sunt proaspete, curate, în roua dimineții: imagini puternice, asocieri surprinzătoare cu un câine cu blana oglindă răcorindu-se în sângele pădurii, o poveste de dragoste care oprește exodul cuvintelor, o invazie a albului orbitor, un copil de copac, plantat cu rădăcina în sus, spre abisul înalt, o pasăre care doarme ghemuită pe o pană și o lebădă în flăcări care bate la ușa celui închis într-o omidă albastră, învățând să moară cum se scutură o păpădie, sub coasa rujată a celei cu inima stătută, poetul însuși regăsindu-se în imaginea îngerului căzut, dar și a celui care urcă pe scara de cireș a lui Iacob. Alin Ghiorghieș pătrunde în poezie pe calea regală a proprietarului de semne; acum trebuie să configureze propriul univers în orizontul limbajului poetic pe deplin asumat. Ioan HOLBAN
Cărți,multe cărți.
