Fii gata de schimbare atunci când ceva nu se potriveşte, consideră durerea ca mesajul schimbării şi fii atent la manipulare pentru a nu te abate din drumul tău, sunt precepte care ne asigură « normalitatea », definită de Homo Thematicus, cel cu o misiune a lui anume. Dar mai întâi trebuie să ştim cine suntem. Trebuie să avem puterea de a afla « cine este în spatele oglinzii » pentru că Homo Thematicus poate să devină bolnav şi să se transforme fie într-un Homo Sociologicus, un individ creat de societate pentru acea societate, fie într-un Homo Chameleonicus, un individ creat de către un cod comportamental. Astfel, oglinda în care ne privim pentru prima oară este cea mai importantă pentru că ea ne învaţă cum să ne privim.Concluziile autorului nu sunt numai la nivel teoretic, el analizează un caz concret prin prisma teoriei sale ca să-şi susţină propunerea de reîntoarcere în umanitate şi construirea unei lumi comune. ... ceea ce năzuie mereu Octavian Lecca să descrie, explice şi mai ales, să interpreteze, este drumul plin de obstacole, presărat de dramele vieţuirii, atât în filogeneza, cât şi în ontogeneza fiecărui destin uman pe Pământ. Cum oglindim ăn noi şi cum ne recunoaştem sau nu în această lume, iată începutul şi sfârşitul oricărei comprehensiuni asupra sorţii individuale. Octavian Lecca nu ezită, în acest contezt, să invoce un adevăr de primă instanţă al etologiei: „oglinda în care ne privim pentru prima oară este cea mai importantă“. De aici, semnificaţia maximală acordată lui „cum începem ceva". Iar cum începem, depinde de cum ne adaptăm în ordine bilologică şi socială dar, mai ales depinde de „cum gândim dintru început“.
Cărți,multe cărți.
