Acest volum îl caracterizează extrem de bine pe autor, căci el scrie cu discreție, cu parcimonie, cu umor, cu o neobosită atenție la detalii expresive, cu empatie și curiozitate despre oameni cu care s‑a intersectat în viață. Fie că e vorba de scriitori, de oameni de teatru, de film, de artiști, de foști deținuți politici, de istorici, de vedete universitare, de personaje colective (tipografii) sau de instituții (Radio Iași), personajele acestei cărți au relief și configurează o imagine interesantă, fie ea și frugală (…) Numai pentru ageamii ușurința „peanei” sale vine din talent. În fapt, atât piesa „Reduta și șoarecii” – un splendid exemplu de cum se putea scrie serios și bine chiar pe o comandă socială (centenarul Războiului de Independență) – cât și romanul documentar „Căminarul” (favoritul meu!), spre exemplu, arată acribie istorică și multe ore petrecute în biblioteci și arhive înainte de a se apuca de scris. Florin CÂNTEC
Cărți,multe cărți.
